In zorii gandirii sale deductive, omenirea a creat lucruri carora periodic ea li se adreseaza. Transmiterea lor s-a facut printr-un instrument extrem de divers: semn, gest, rit, simbol, grai oral si scriere. Alaturi de miturile existente, omenirea a compus de-a lungul istoriei o serie de alte mituri. Pe unele le-a uitat, pe altele le-a rememorat. In aceste imprejurari, oamenii au simtit nevoia de a-si redefini pozitia spirituala fata de mitologie, fata de ansamblul in sine al miturilor. Aceleiasi agonii de redefinire a pozitiei fata de mit i se circumscrie si lucrarea de fata, ce-si ia drept argument major certitudinea ca mitul a intrat de mult in circulatia larga a culturii scrise. Mitul este cea mai veche stare culturala a mintii omenesti si astfel el acopera, in modurile cele mai diferite, aproape toate formele ulterioare ale gandirii omenesti. Mitul a turnat in propria-i matrice fapte, evenimente si fenomene reale, din spectacolul insolit si enigmatic al lumii, dar care depaseau puterea de intelegere a spectatorului. Acest spectator era mai totdeauna victima, beneficiar sau privitor implicat emotional, nu si fizic, in marginea enigmelor si incifrarilor spectaculare ce vor fi avut loc. In acest sens, o observatie are dreptul sa se impuna cu titlu de axioma: fantezia oamenilor, niciodata, in nici un timp, n-a fost si nu este capabila sa nascoceasca nimic de unde n-a fost si nu este nimic. Omul nu putea sa-si imagineze ansamblul atator mistere si enigme cate incorporeaza miturile, daca n-ar fi avut un sprijin in cunoasterea concreta a lumii inconjuratoare. In acest sens, primele dezvoltari epice asupra miturilor au fost elaborate intr-un cadru mistic, generatiile urmatoare sporind materia primordiala a naratiunii. Incluse apoi intr-un sistem incifrat cu valoare initiatica, aceste mosteniri au fost incorporate, o data cu trecerea timpului, drept sistem de codificare de catre religiile ce s-au organizat in jurul acestor mitologii. Organizarea ecleziastica ce a realizat dogmatizarea intregului corp mitologic sub forma de ritual, a constituit pasul urmator. Prin faptul ca miturile omenirii s-au format in anumite etape de tensiune psiho-sociala, ele corespund intr-o anumita masura etapelor de modificare structurala a conditiei umane.
In capitolul (Oamenii si zeii (, autorul elvetian arata ca in patria lui Homer, Hesoid si Eschil, credintele religioase aveau radacini mitologice si folclorice. (Mitologia greaca are aspectul incarcat si stufos al unui folclor. In realitate este si un folclor (1. Asadar stravechiul folclor a creat in epoca preliterara mituri, legende istorice, basme, cantece populare si imnuri religioase. A urmat apoi un proces de fuziune a acestora cu creatia culta, adica, dupa G. Calinescu 2, zestrea poetica a infloritoarei civilizatii egeene din mileniul al ll-lea i.
e. n. ca de altfel si legendele mitologice eline au un sambure de adevar istoric.
Mit si rit sunt expresiile complementare ale aceluiasi destin, ritualul constituind ...
ELIADE MIRCEA - "IFIGENIA, PIESA IN TREI ACTE, CINCI TABLOURI" - MANUSCRIPTUM, REVISTA TRIMESTRIALA EDITATA DE MUZEUL LITERATURII ROMANE, BUCURESTI, NR. 1(14), ANUL V, 1974
EURIPIDE - "IFIGENIA IN AULIDA" - TRADUCERE IN VERSURI DE P. DULFU, PREMIATA DE ACADEMIA ROMANA, BUCURESTI, EDITURA LIBRARIEI LEON ALCALAY
EURIPIDE - "IFIGENIA IN TAURIDA" - EURIPIDES, HECUBA - ELECTRA - ALCESTA - IFIGENIA IN TAURIDA - HIPOLIT, TRADUCERE, NOTE SI PREFATA DE AL. MIRON, BUCURESTI, PP. 153 - 233, 1970
GOETHE - "IFIGENIA IN TAURIDA" - OPERE 3, TEATRU II, PESCARITA, IFIGENIA
TAURIDA, EGMONT, TORQUATO TASSO, MARELE COPHTA - "PANDORA" - STUDIU INTRODUCTIV, NOTE SI COMENTARII DE JEAN LIVESCU, BUCURESTI, EDITURA UNIVERS, PP. 33 - 111, 1976
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
