In cursul sec. VIII a. Chr., aproape simultan, in Peninsula italica se produc fapte esentiale, facand-o sa intre in lumina istoriei. Inceputul colonizarii grecesti, inflorirea civilizatiei etrusce, apoi fundarea Romei se situeaza in sec. VIII a. Chr., la date apropiate. Roma a debutat ca o mica putere italica, incat originile dezvoltarii ei trebuie cautate, in primul rand, in indepartatul trecut italic.
Fara o privire asupra acestor antecedente care au dominat umilele inceputuri ale existentei sale, Roma ar fi de neinteles. Aparitia populatiilor indo-europene in Italia se situeaza in epoca bronzului. Un prim val de populatii ariofone cunoscand metalurgia bronzului si practicand incinerarea se instaleaza in mileniul III a. Chr.
in nodul Italiei.
Pentru aceasta perioada cercetarile au evidentiat existenta a doua facies-uri culturale.
Primul este reprezentat de sate inconjurate de incinte si de santuri de aparare, avand adesea un plan trapezoidal, ale caror vestigii acumulate de-a lungul unei intinse perioade formeaza telluri de 4 pana la 5 m. inaltime. Acestea sunt Terramare-le (de la terra mar (n) a, pamant gras, datorita bogatiei de materii organice in care taranii isi cultivau in mod obisnuit semanaturile), intre ale caror vestigii se remarca ceramica lustruita si armele de bronz. Purtatorii culturii Terramare practicau incineratia, iar cenusa o ingropau in urne funerare. Tehnica de constructie a autorilor civilizatiei Terramare se apropie, in unele privinte, de aceea a palafitelor. Unii cercetatori au considerat ca planul regulat al acestor Terramare reprezinta originea din vechime a oraselor etrusce si romane, dar aceasta teorie este contestata. Aria Terramare-lor se limiteaza la Italia de Nord.
Al doilea facies cultural din epoca bronzului este cel apeninic. Sate de colibe, necropale cu rit de inhumatie au dat la iveala un bogat material de bronz si ceramica de impasto negru cu decor incizat; forma ceramica tipica este amorfa bitronconica. Dezvoltarea civilizatiei bronzului este modesta in Latium si Etruria.
La inceputul mileniului I a Chr.
metalurgia fierului isi face o stralucita aparitie o data cu villanovienii autorii civilizatiei Villanova (contemporana cu Hallstatt-ul din Europa Centrala cu care a intretinut legaturi permanente). Mormintele iau o infatisare de put, iar urnele de forma bitronconica au deasupra o strachina intoarsa; uneori, urnele erau inchise in ciste rectangulare. Aria de raspandire a civilizatiei Villanova coincidea, in linii generale, cu aceea pe care aveau sa o ocupe mai tarziu etruscii.
In regiunea veneta si in Lombardia, doua civilizatii inrudite sunt cunoscute sub numele de atestina si de civilizatia Golasecca.
Latium si Etruria, putin active in epoca precedenta, cunosc si ele o infolrire de tip villanovian. La inceputul mileniului I a Chr., Latiumul este dominat de o civilizatie de tip villanoian. Incinerarea in urne de forma unei colibe este specifica acestui areal. Urna-coliba, larg raspandita in necropolele ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
