Pâinea din Făină de Grâu

ISTORIC

Oamenii mananca paine de mai bine de 8000 de ani.Meseria de brutar a aparut cu 6000 de ani inainte de Hristos, in epoca numita de istorici era pietrei slefuite. De altfel, piatra a fost materialul din care oamenii acelor timpuri si-au confectionat primele dispozitive de panificatie. Ei zdrobeau boabele de grau intre doua pietre, dupa care amestecau faina astfel obtinuta cu apa si din coca rezultata, modelau mici turte plate, pe care le coceau pe o plita de piatra bine incalzita la foc.

In pofida progreselor inregistrate in cultivarea graului si implicit, in pofida imbunatatirii calitatii fainii, alte mii de ani au trecut fara ca painea sa devina mai buna decat turtele primitive consumate de oamenii epocii de piatra. Aceasta afirmatie este sustinuta de o proba material concreta: printer exponatele care pot fi admirate in Galeria Egipteana de la British Museum din Londra se pastreaza si o paine care a fost framantata si coapta in urma cu patru milenii, in timpul celei de a XI-a Dinastii Faraonice.

Anticii locuitori ai Vaii Nilului au fost aceia care au revolutionat, inca de pe atunci, milenara industrie a panificatiei. Egiptenii au inventat intamplator, potrivit unei legende, dospirea aluatului si tot egiptenii au fost cei care, datorita fertilitatii deosebite a ogoarelor cultivate de ei, au produs grau in cantitati mai mari decat cele necesare acoperirii consumului

propriu.In consecinta, Egiptul Faraonilor a devenit prima tara exportatoare de grau cunoscuta in istorie. Cantitatile excedentare erau vandute, cu precadere, pe pietele grecesti.

Locuitorii de atunci ai Eladei erau recunoscuti ca fiind maestri brutari ai vremii lor. De la ei au deprins mestesugul fabricarii painii si brutarii romani, dupa ce armatele Imperiului au cucerit Grecia. Marturii istorice precise atesta existenta a 258 de brutarii in Roma, la inceputul secolului I inainte de Hristos. In orasele romane functionau si cuptoare publice, construite de municipalitate, in care familiile mai modeste isi puteau coace painea necesara consumului zilnic. Painea romana era atat de buna incat, se spune ca atunci cand Cezar a cucerit Britania, soldatii romani preferau sa manance painea uscata adusa de acasa, decat sa guste painea invinsilor. Painea Albionului era mai putin buna pentru ca soiurile de grau cultivate in climatul rece si umed al insulei erau calitativ inferioare soiurilor mai bogate in gluten, cultivate pe continent.

Moara cu pietre circulare antrenate de forta apei, este o inventie care apartine tot romanilor. Cu ajutorul morilor de acest tip, graul era mai bine macinat si faina astfel obtinuta era mai buna. O mie de ani mai tarziu, dupa asa numita era intunecata, Anglia cunoaste o noua invazie a normanzilor care debarca armatele pe tarmurile cucerite in vechime de legiunile romane. De cucerirea normanda a Angliei se leaga un eveniment din 1191 din care dateaza primul document ce atesta existenta unei noi mori ale carei pietre erau actionate nu de apa, ci de vant. Morile eoliene si dospirea aluatului in amestec cu drojdie de bere sunt inventiile prin care industria de panificatie anglo-normanda s-a impus in istoria painii. Normanzii obisnuiau sa bea multa bere, iar painea plamadita cu drojdie era, la randul sau, foarte apreciata. Painea era la timpul acela mare, plata, rotunda si nu prea crescuta. Si totusi, avea cautare, fiind considerata printer bucatele alese pe gustul oricarui gurmand.

Cand painile ajungeau la copt in cuptorul brutarului, a aparut tendinta de frauda intrucat acesta obisnuia sa ia din coca, iar painile ajungeau mai mici decat ar fi trebuit sa iasa in conditii normale. Se citeaza cazul unu brutar abil, care a practicat un orificiu in scandura de framantat , suficient de maraca prin el sa poata strecura bucati de coca pe care un baiat anume asezat sub scandura le sustragea spre folosul acestuia. Si asta chiar sub ochii clientului! Tocmai pentru a proteja consumatorii de astfel de comercianti lipsiti de scrupule, si totodata pentru a-si pastra bunul renume, brutarii din Britania (vechea Anglie) s-au organizat intr-o breasla sau corporatie, cunoscuta la inceput ca Fratia Sf. Clement - Patronul Brutarilor.