In literatura tehnica, prin CD se inteleg, in functie de context, trei notiuni apartinand aceluiasi domeniu-inregistrarea digitala a semnalelor audio pe discuri de dimensiune mica; a.
Conceptul general de inregistrare audio pe discuri de mica dimensiune folosind tehnica digitala pentru codare si sisteme de citire optica pe baza de laser la redare.
Expresia curent utilizata in literatura tehnica de limba engleza, pentru acest sistem, este,, Compact Disc Digital Audio System. b. Aparatul de citire a discului compact care foloseste ca traductor un sistem optic (pe baza de laser). c.
Compact discul luat ca obiect in sine, adica un disc din material plastic, subtire si cu un diametru relativ mic (12cm), pe care sunt inregistrate semnalele de AF codate digital.
Asa cum a fost lansat si apoi dezvoltat si de alte mari companii de electronica, CD-ul nu este compatibil cu alte sisteme de inregistrare si redare audio, parametrii sai superiori celor ai sistemelor conventionale (disc clasic sau banda magnetica), impunandu-l pe piata mondiala.
Asa cum reiese chiar din denumirea cu care s-a impus pe piata, CD-ul ca piesa fizica se prezinta ca un disc de dimensiuni mici (12 cm de diametru si 1. 2 mm grosime), realizat in masa plastica.
Pentru a fi asigurata compatibilitatea disc-CDP (aparat de redare), toate dimensiunile elementelor constructive ale unui CD sunt standardizate. De asemenea este standardizata si prelucrarea digitala a semnalelor AF.
Inregistrarea semalului audio (sub forma prelucrata-digital) consta dintr-o succesiune de adancituri (pit-in limba engleza) realizate pe una din suprafetele discului.
Aceste adancituri care formeza semnalul primar sunt despartite de mici pauze intre ele si sunt insirate pe suprafata discului sub forma unei piste in spirala.
Facand abstactie de forma si dimensiunile pistei CD, situatia este asemanatoare cu cea a discului conventional.
(Vezi Fig 1) Fig. 1 Structura compact discului: a-dispunerea spatiala a adanciturilor sub forma de pista in spirala; b-sectiune a discului perpendiculara pe piste Asa cum reiese din figura, partea de baza a discului este formata dintr-un material plastic transparent (uzual, policarbonat). Acesta are de altfel si o grosime de 1 1. 1 mm din grosimea totala de 1. 2 mm. Inregistrarea este relizata pe una dintre suprafetele discului transparent si consta in mici adancituri de ordinul a 0. 11 I 1/4 m. Suprafata pe care s-a realizat inregistrarea este metalizata, pentru a deveni reflectorizanta, si apoi protejata mecanic printr-o folie de protectie. Din directia de citire a discului (suprafata transparenta), adanciturile se percep ca mici ridicaturi, insa in literatura de specialitate pentru ele se pastreaza numele de pits. Inaltimea ridicaturilor (semanlele audio digitale) este de 0. 11 I 1/4 m comparabila cu I>>/4 a radiatiei laser cu care se face citirea, ceea ce face ca salturile respective sa fie usor sesizabile la citirea optica.
Lungimile adanciturilor (ridicaturilor), cat si ale pauzelor cu ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
