Se stie ca un magnet care poate sa se roteasca, in jurul cen trului sau de greutate ia intotdeauna, intr-un anumit loc pe suprafata Pamantului, o anumita pozitie. Acest fapt indica pre zenta unei forte magnetice; daca aceasta experienta este repe tata in diferite puncte pe suprafata globului terestru, se observa ca pozitia magnetului nu este aceeasi, ea diferind de la un punct la altul, ceea ce arata ca cel putin directia fortei magnetice a variat. Intr-adevar, masuratori de precizie, efectuate cu aparate sensibile, arata ca nu numai directia dar si intensitatea acestei forte magnetice variaza de la un loc la altul. O regiune in care se poate detecta o forta magnetica se numeste camp magnetic.
Masuratorile efec tuate pe intreaga suprafata a Pamantului arata ca acesta poseda un camp magnetic a carui repartitie este, intr-o prima si groso lana aproximatie, asemanatoare cu aceea a campului unui mag net de dimensiuni mici in raport cu cele ale Pamantului si care ar fi asezat in centrul lui, axa acestui magnet fiind incli nata, cu aproximativ 12 fata de axa de rotatie a globului.
Polul sud al acestui magnet s-ar gasi in partea polului nord geografic al Pamantului.
O imagine a distributiei campului magnetic terestru este data in fig. 1. Liniile de forta ale campului magnetic ies din polul magnetic austral si intra prin polul magnetic boreal, iar campul magnetic este tangent 1a liniile de forta.
O prezentare simplificata a campului magnetic, data in fig. 2, pune in evidenta orientarea campului magnetic de-a lungul unei linii, de forta.
Se observa ca in emisfera boreala vectorul, care reprezinta campul magnetic este inclinat astfel incat se gaseste sub planul orizontal al punctului respectiv, iar in emisfera australa se afla deasupra acestui plan.
Unghiul pe care vec torul carnp magnetic il face cu planul orizontal se numeste incli natie si se noteaza cu litera I. In clinatia se socoteste, prin conven tie, pozitiva in emisfera boreala, unde un magnet care poate sa se roteasca intr-un plan vertical in jurul centrului sau de greutate se asaza cu polul nord inspre Pamant si negativa in emisfera australa, unde acelasi magnet se aseaza cu polul sud spre Pamant.
Regiunile cu inclinatie pozitiva sunt separate de regiunile cu inclinatie negativa printr-o linie in lungul careia I=0 si care se numeste ecuator magnetic.
Aceasta linie nu coincide cu ecuatorul geografic si nici nu are mersul regulat al acestuia, trecand fie pe la nord fie pe la sud de el. Evident, de-a lungul ecuatorului magnetic vectorul care reprezinta campul magnetic terestru se afla in planul orizontal al locului.
Punctele in care campul magnetic terestru este indreptat dupa verticala locului, unde deci acul magnetic se asaza ver tical, se numesc poli magnetici. Pamantul are doi poli magnetici principali, care nu corespund cu polii geografici: unul in emi sfera nordica, polul magnetic boreal si care, de fapt, este un pol magnetic sud si altul in emisfera sudica, polul magnetic austral, care de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
