Medicamentele pentru ochi sunt folosite din timpuri stravechi. Se cu-
nosc formule de colire din antichitate, in papirusul lui EBERS si mai apoi
din lucrarile lui HIPOCRATE si GALENUS.
La romani, cele mai frecvente colire erau sub forma unor turte mici,
formate din fainuri, care se aplicau calde, pe globul ocular.
Altele se prezentau sub forma unor solutii: macerate, ceaiuri, decocturi
si infuzii din plante (petale de trandafir, radacina de revent, coaja de stejar)
sau ca unguente, pe baza de grasimi animale.
Vechea denumire de colir, care este frecvent folosita si astazi poate avea urmatoarele origini:
-limba greaca veche: kollao = aglutinare, intrucat in antichitate prepa-
ratele oftalmice aveau consistenta unei paste sau a unui unguent;
-sau de la cuvantul grec kollirion, care provine de la kolla = clei, tot
datorita formei de paste turtite, umectate cu apa si aplicate pe globul
ocular;
-din limba araba kohl=stibina, minereu numit si khol el Hhagar, utili-
zat pentru colorarea genelor in negru si pentru a da ochilor stralucire
mai mare, cuvantul luand apoi sensul general, de preparate pentru ochi.
La prepararea medicamentelor oftalmice, inca din vechime se pastra o
deosebita grija, in ceea ce priveste acuratetea cu care se lucra.
Ca forma farmaceutica distincta, Collyria apare prima data in F.R. editia
a III- a (1892), dar in partea a treia, la Farmacia veterinara, care inscrie trei exemple de colire: cu atropina, nitrat de argint si opiaceu.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
