Numeroase vestigii, marturii ale culturii popoarelor antice, exprimate prin grafica, pictura, sculptura, opere literare sau stiintifice, infatiseaza omul armonios dezvoltat, puternic si iute, rezistent si indemanatic in miscari, calitati dobandite intotdeauna in urma practicii unui ansamblu de exercitii fizice, anume intocmite si exersate.
Istoria educatiei fizice militare alcatuieste un capitol din istoria educatiei generale militara si contribuie la intelegerea elementelor unei stiinte, pentru ca ne-ar ajuta sa reconstituim procesul de devenire al faptelor pana ce au ajuns sa se prezinte in forma lor de astazi. De asemenea ne-ar ajuta sa urmarim cum elementele simple ce o alcatuiesc s-au acumulat, sistematizat, dezvoltat, cum unele s-au eliminat, iar altele s-au confirmat si ne ajuta la reconstituirea luptei pe care inteligenta omeneasca a dus-o timp de veacuri, spre a largi sfera cunostintelor umane.
Educatia fizica militara nu este o disciplina de gandire noua, rezultat al unei conceptii moderne asupra vietii individului si a societatii, ci este o preocupare constanta a armatei, care a fost prezenta in diferite grade in toate timpurile si la toate popoarele, pentru ca ea corespunde unor functiuni, interese si trebuie legate organic si indisolubil de tendinta spre perfectionarea soldatului, avand o utilitate practica.
Istoria educatiei fizice militare intregeste cuprinzatoarea istorie a pedagogiei militare si ajuta la aprofundarea si intelegerea cunostintelor care constituie propriul ei obiect intrucat pe langa expunerile rezultate din sistematizarea logica a fenomenelor studiate, adauga prezentarea faptelor in succesiunea lor in timp, in ordinea in care ele au fost cucerite de inteligenta umana.
Bogatia si varietatea de forme, de sisteme, de organizarea sub care se prezinta teoria si practica educatiei fizice militare sunt impresionante prin continutul si valoarea lor documentara.
Grecia a daruit Europei 12 secole de civilizatie, pe care Europa le uita-se un timp, ca sa le redescopere treptat, cu admiratie si cu uimire. Idealul vizat era idealul armonic al ,,secolului de aur" elen, adica formarea omului complet, ale carui calitati morale si intelectuale sa se sprijine pe un trup sanatos si bine dezvoltat.
Se oferea perspectiva generalizarii miscarii fizice ca pe o ,,compensatie trupeasca pentru munca spirituala" sau care ,,tinde sa intruneasca intr-un manunchi luminos toate principiile ce vor contribui la perfectionarea omului".
Printre popoarele antichitatii, romanii sunt singurii care desavarsesc ideea de pregatire fizica in scopuri exclusiv militare.
Aceasta atitudine nu este surprinzatoare, daca amintim ca educatia fizica reprezinta mijlocul de a satisface prin cultivarea corpului si expresia desavarsirii umane.
Educatia fizica militara se prezinta ca un important domeniu al pregatirii militare reflectand in evolutia ei succesiunea si variatia conceptiilor militare si strategia armatei.
Istoria educatiei fizice militare este parte a vietii sociale a popoarelor si a legaturii indisolubile cu structura social-economica a societatii, cu ideile politice si cultura caracteristice oranduirilor sociale respective.
1.2. Ipoteza lucrarii
Originea exercitiilor fizice militare este strans legata de eforturile omului pentru a-si croi o viata de relativa buna stare materiala. Este important de cunoscut sub influenta caror conditii de viata au aparut exercitiile fizice militare si cum au evoluat ele, adaptandu-se acestor conditii si perfectionandu-se treptat pentru a ajunge pana la urma la o ,,educatie fizica militara" organizata, in sensul strict al acestui termen.
Contributia educatiei fizice la apararea teritoriilor comune si mai apoi a teritoriilor nationale, a diferitelor tari, a constituit din totdeauna interesul istoricilor militari din toate timpurile.
1.3. Motivarea alegerii temei
Ideea de a cunoaste contributia armatei de-a lungul anilor la raspandirea educatiei fizice si a sportului in Armata Romana, m-a preocupat de mai multa vreme. Odata cu terminarea studiilor universitare acest deziderat a fost rezolvat in cea mai mare parte ca rezultat al unor studii si cercetari a numeroaselor documente ale bibliotecii militare.
CAPITOLUL II
PREGTIREA TINERILOR PENTRU
ACTIVITATEA MILITARA
2.1. Educatia fizica la popoarele antice
Cultura antica este dominata de cultura greaca. In special, in domeniul educatiei fizice, lumina proiectata de cultura greaca este atat de vie si orbitoare incat lasa in umbra pe aceea a altor popoare.
Nu trebuie, insa, sa neglijam faptul ca, inainte de greci, alte popoare au dezvoltat o cultura impunatoare si ca fenomenul grec nu a aparut in chip spontan, ci a fost un punct culminant intr-o evolutie care isi are punctele de plecare aiurea.
Desi nu suficient de bine studiate, ne este insa cu putinta sa avem o vedere sumara, dar totusi satisfacatoare, asupra conceptiilor si realizarilor pe terenul educatiei fizice, in primul rand la popoarele din bazinul oriental al Mediteranei - acest leagan al civilizatiei europene, cat si la cateva popoare din Orientul departat, cu civilizatie straveche.
1. Cantemir, D - Istoria imperiului otoman.
2. Davila, C - Organizarea militara a elevilor din scolile primare si secundare, 1879.
3. Popescu, B. - Filozofia si pedagogia crestina a lui Amos Comenius, Bucuresti.
4. Popa, E - Analele educatiei fizice, Bucuresti 1932.
5. Roseala, V. - Probleme de educatie fizica, Bucuresti, 1932.
6. Chiritescu, C. - Sport si cultura in volumul ,,In slujba unei credinte'', Bucuresti, 1933.
7. Chiritescu, C. - Olimpiada antica si olimpismul modern, Bucuresti, 1936.
8. Chiritescu, C. - Palestra, 1938.
9. Legea educatiei tineretului roman, 1936.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
