Forta de munca este unul din factorii traditionali de productie, alaturi de natura si capital, definit ca,, potentialul fizic si intelectual al oamenilor, prin care ei pot sa produca bunuri materiale si servicii utile. 1) Exceptand cazurile profesiilor liberale (medici, avocati, profesionisti-contabili, care lucreaza in cabinete particulare) si intreprinzatorilor particulari care de regula nu-si remunereaza propria munca, munca se desfasoara sub autoritatea unui angajator: societate comerciala, regie autonoma sau institutie publica, si trebuie remunerata cu un salariu care este,, pretul unei munci inchiriate si intrebuintate de un intreprinzator, respectiv de un agent economic utilizator, pe baza de contract. 2) Salariul, ca pret al muncii inchiriate intreprinzatorului, este unul din elementele negociabile fundamentale ale contractelor colective si individuale de munca.
Contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, pe de alta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca () prin termenul patron se intelege persoana fizica si persoana juridica care angajeaza salariati prin incheierea contractelor individuale de munca.
Persoanele juridice care angajeaza salariati mai sunt denumite in prezenta lege si unitati. 3) Practic, personalul salariat furnizeaza agentului economic utilizator munca sa, iar agentul economic trebuie sa plateasca contravaloarea muncii prestate, aceste plati reprezentand pentru agentul economic utilizator al muncii salariate o cheltuiala curenta de exploatare.
Factorul munca reprezinta un element determinant in procesul de creare a bogatiei. De aceea, mutatiile tehnologice si din societate au determinat redefinirea rolului factorului uman 1) Dobrota N. coordonator, Dictionar de economie, Editura economica, Bucuresti, 1999, pag. 218. 2) Idem pag. 413. 3) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca in cadrul oricarei organizatii, in particular al intreprinderii, preocupate de o mai buna gestiune a,, resurselor umane.
Prezentarea factorului munca in documentele contabile trebuie sa reflecte rolul personalului in intreprindere, insa integrarea fiintei umane in universul valorilor economice si reflectarea acesteia in contabilitate ridica numeroase probleme conceptuale si metodologice, dar, in aceeasi masura, filosofice si morale.
Cresterea preocuparilor legate de reflectarea in contabilitate a capitalului uman si a modului cum acesta participa la crearea bogatiei, a facut posibila conturarea unui domeniu, contabilitatea resurselor umane, care isi asuma trei functii majore4): - sa furnizeze o informatie cifrica privind costul si valoarea indivizilor ca resurse ale unei organizatii - sa serveasca la luarea unor decizii, in special cele privind recrutarea, selectia si formarea ...
N. DOBROTA - "DICTIONAR DE ECONOMIE" - EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI, 1999, PAG. 218
MICHEL CAPRON - "VERS UN RENOUVEAU DE LA COMPTABILITE DES RESOURCES HUMAINES" - REVUE FRACAISE DE GESTION NR. 106/1995, PAG. 47
N. FELEAGA, ION IONASCU - "TRATAT DE CONTABILITATE FINANCIARA" - EDITURA ECONOMICA, 1998
LEGEA NR. 130/1996 PRIVIND CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA
VALER DORNEANU - "SISTEMUL DE SALARIZARE IN ROMANIA" - EDITURA LUMINA LEX, 1999, P169
IONEL BOSTAN, MIRCEA ARSENE - "SALARIUL - ELEMENTE DE TEORIE SI PRACTICA ECONOMICA" - 1999, P. 51
LEGEA IMPOZITULUI PE SALARII NUMARUL 32/1991 REPUBLICATA CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE
LEGEA NR. 35/1993 PENTRU MODIFICAREA SI COMPLETAREA LEGII NR. 32/1991 PRIVIND IMPOZITUL PE SALARII
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
