In orice economie moderna, unii membrii ai societatii economisesc mai mult decat investesc, dispunand de un surplus financiar pe care il pot pune la dispozitia celor cu nevoi financiare, adica a celora care investesc mai mult decat economisesc. Acest transfer de resurse banesti se realizeaza prin intermediul pietei de capital, care are drept scop valorificarea economiilor banesti disponibile.
Astfel, piata de capital poate fi definita ca locul de intalnire al cererii cu oferta de capital.
Modul de realizare a unei asemenea confruntari difera dupa cuantumul pentru care se cere sau ofera capitalul, ceea ce a determinat structurarea pietei de capital in doua mari componente: 1. Piata monetara (piata creditului) - formata din totalitatea bancilor si a altor investitii financiare intermediare, specializate in atragerea disponibilitatilor banesti temporar libere in economie sub forma depunerilor in costuri si a emisiunilor monetare si acordarea imprumutului celor cu nevoi temporare de capital.
Specific acestei piete este faptul ca cererea si oferta de capital nu se intalnesc in mod direct. Intermediarii financiari, in special bancile, primesc atat ofertele, cat si cererile de capital.
Pentru depunerile banesti ele platesc dobanda disponibilitatilor si isi rezerva dreptul de a le acorda ca imprumut celor ce solicita capital.
De la acestia incaseaza o dobanda mai mare, diferenta acoperind cheltuielile de functionare si asigurand profitul intermediarului.
Deci, sursa principala pe care se bazeaza activitatea pietei monetare o constituie depunerile banesti in conturi.
Deoarece aceste depozite, indiferent de termenul pentru care au fost constituite, pot fi solicitate, de proprietari in orice moment, bancile nu pot acorda credite decat pe termen scurt si foarte scurt.
Pentru satisfacerea cererilor de capital pe termen lung s-a dezvoltat cea de-a doua componenta a pietei de capital - piata financiara.
2. Piata financiara se caracterizeaza prin intalnirea directa a cererii de cu oferta de capital, deoarece solicitantul emite titluri de creanta proprii negociabile pe care le cumpara detinatorii de capital.
Principalul avantaj al pietei financiare consta in caracterul negociabil al titlurilor de creanta, care permite detinatorului sa-si recupereze oricand capitalul investit si astfel, sa transfere riscurile ce insotesc plasamentele de capital.
Diferenta acestor componente ale pietei de capital are la baza doua criterii si anume: - modalitatea de acoperire a nevoilor de capital, care se realizeaza prin finantarea indirecta (indatoriri) pe piata monetara, respectiv prin finantarea directa bazata pe emisiuni de titluri proprii pe piata financiara; - termenul pentru care se procura capitalul: piata monetara fiind o piata de capital pe termen scurt, iar piata financiara este o piata de capital pe termen lung.
1. 2. Cererea si oferta de capital.
Riscul asociat capitalului Rolul fundamental al unui sistem financiar este acela de a asigura alocarea eficienta a resurselor ...
G. ANGHELACHE - "PIETE DE CAPITAL SI BURSE DE VALORI" - ED. ADEVARUL, BUCURESTI, 1992
GH. CIOBANU - "BURSE DE VALORI SI TRANZACTII LA BURSA" - ED. ECONOMICA, BUCURESTI, 1997
N. DARDAC - "BURSELE DE VALORI" - ED. ECONOMICA, BUCURESTI, 1997
E. DRAGOESCU, A. DRAGOESCU - "PIETE FINANCIARE SI OPERATIUNI DE BURSA" - LIT. UNIVERSITATII BABES - BOLYAI, CLUJ - NAPOCA, 1998
B. GHILIC MICU - "BURSA DE VALORI" - ED. ECONOMICA, BUCURESTI, 1997
I. POPA - "BURSA"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
