Omul are nevoie de informare, are nevoie sa stie pentru a supravietui, iar mijloacele prin care i se asigura aceste nevoi sunt extrem de diferite. Publicitatea este insa la fel de bine invinuita pentru tot felul de rele ce au aparut in societate; asta neinsemnand, desigur ca poti pune in balanta doua organizatii cum sunt: Ku Klux Klan si agentia de publicitate Saatchi and Saatchi. Sunt oameni care vizioneaza reclamele cu multa placere si sunt persoane care gasesc in publicitate ceva total dezagreabil. In prima categorie, oamenii sunt animati de dorinta de afla ce li se mai ofera pentru a li se mai usura viata, ce a mai aparut nou pentru cresterea confortului sau chiar si pentru simplul motiv ca reclamele sunt atragatoare. Cea de-a doua categorie o reprezinta persoanele care nu au incredere in ceea ce e nou, sunt adeptii produselor traditionale, care resping din start noutatea. Simt pericolul de a fi manipulati de cateva imagini sau replici bine gandite, ce promoveaza un anumit produs sau serviciu. Pentru aceste motive sa faci reclama unui produs nu a fost niciodata usor, cum nici impunerea publicitatii ca o adevarata industrie nu a fost deloc usor. Unde s-a ajuns? Este foarte greu de facut o descriere fidela a acestui fenomen, fara a uita ceva. In fond, publicitatea si reclama conduc lumea; ti se spune ce e bine sa faci, unde e bine sa te duci in vacanta, ce produse sa consumi ca sa nu-ti creasca colesterolul; publicitatea construieste imaginea oamenilor si la fel de bine o poate darama. Daca vreti, o combinare a celor doua atitudini duce la concluzia ca publicitatea e ca un rau necesar. Revenind la ceea ce prezinta ea, produse sau servicii, secretul unei reclame de succes consta printre altele si in modul de incadrare a obiectului ei in viata potentialilor consumatori. Cum sa-i atragi pe oameni, cum sa creezi o imagine deosebita a produsului, cum sa-l transformi intr-un simbol. Marshall McLuhan afirma in cartea sa Mediul Invizibil: comediantul aflat la microfon sau profesorul din sala de clasa pot conta oricand pe succesul unei poante sau al unui exemplu din reclame.
Acest lucru nu poate decat sa sublinieze impactul extraordinar al unei reclame.
Lumea o asculta, o retine si chiar daca nu se inghesuie sa cumpere imediat produsul, mai devreme sau mai tarziu o va face. A. T. Poffenberger, in Rolul psihologiei in Publicitate, afirma ca exista 44 de tipuri de forte de captare a atentiei clasificate in functie de forta lor testata statistic in comunitati medii. In fruntea listei apar: Pofta -Foame -9. 2 %; Iubire pentru copii - 9. 1 %; Sanatate -9. 0; Atractie sexuala -8. 9 %; la celalalt: amuzament - 5. 8 %; precautie -4. 2 %; sacaiala-2. 6 %. Publicitatea este, de fapt, oglinda societatii. Ea prezinta in reclame imagini din cotidian, emotii, sperante ale oamenilor, dorinte, mangaie orgoliul, stimuleaza gustul pentru risc, totul pornind de la psihologie. Nimic nu este intamplator intr-o reclama.
Totul este gandit, astfel ...
MOLDOVEANU MARIA, MIRON DORINA - "PSIHOLOGIA RECLAMEI" - EDITURA LIBRA, 1995
MCLUHAN MAARSHALL - "MASS - MEDIA SAU MEDIUL INVIZIBIL" - EDITURA NEMIRA, 1997
WHITE RODERICK - "ADVERTISING" - ACADEMIC PRESS, NEW YORK, 1994
PATRICHE DUMITRU - "MARKETING IN ECONOMIA DE PIATA" - EDITURA OPTIMAL, 1991
DE PLAS, B. VERDIER H. - "LA PUBLICITE" - P. U. F. , PARIS, 1970
WELLS WILLIAM, BURNETT JOHN, MORIARTY SANDRA - "ADVERTISING PRINCIPLES AND PRACTICE" - ENGLEWOOD CLIFFS, 1977
ANDERSON J. L. , JOLSON M. A. - "TECHNICAL WORDING IN ADVERTISMENTS" - JOURNAL OF MARKETING 44
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
