In sens restrans investitia este o utilizare a venitului care se materializeaza intr-un avans la un capital sau un patrimoniu in vederea obtinerii unui profit.
Intr-o acceptiune mai larga investitia reprezinta orice decizie de cheltuire care conduce la dobandirea unui activ in vederea obtinerii ulterioare a unui flux de lichiditati si care are ca scop cresterea avutiei proprietarilor intreprinderii.
In economiile de piata dezvoltate, investitia, adica formarea capitalului este efectuata de societatile non-financiare; cand o firma are posibilitatea de a investi, proprietarul este incitat sa foloseasca in acest scop o parte importanta din profit.
Investitia este un act economic fundamental care provoaca o crestere a venitului si conditioneaza dimensiunea utilizarii factorilor de productie.
Volumul investitiilor este variabil in timp si are un puternic efect de antrenare. Comportamentul oscilant al volumului investitiilor unor economii nationale pe o perioada lunga este determinat de faptul ca cererea de investitii este legata de noile produse, de extinderea zonelor de aprovizionare si desfacere, de utilizarea de resurse noi, de cresterea populatiei, a productiei si a venitului. La acesti factori se mai adauga previziunile optimiste sau pesimiste privind evolutia in perspectiva a economiei, increderea in fiscalitate, evolutia cheltuielilor publice.
In raport cu cererea globala, investitia poate fi excesiva intr-o anumita perioada ceea ce se concretizeaza in capacitatea de productie excedentara, pierderi, somaj si alte privatiuni.
Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce investitia reprezinta, de fapt, un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.
1.2. Tipuri de investitii. Investitorii.
A. Tipuri de investitii
In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale, mijloacele de transport si altele.
In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine.
In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.
Trebuie retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau niciun fel de tranzactii financiare.In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni.
In raport cu modul de folosire a bunurilor de capital achizitionate investitiile se impart in:
- Investitii de inlocuire destinate inlocuirii bunurilor de capital fix scoase din functiune ca urmare
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
