Economia contemporana parcurge, la acest inceput de mileniu, un proces evolutiv de transformari structurale, calitative si cantitative desprinse din insasi dinamica proceselor economice ce se desfasoara la scara planetara. Caracteristica principala comuna proprie tendintelor evolutive in cadrul economiei mondiale postbelice o constituie faptul ca ele reprezinta, la scara diferita si in magnitudine diferita forme ale integrarii economice.
Incercarile de a explica procesul integrarii europene, in toata complexitatea lui, au dat nastere, in plan politic, sociologic si istoric, neofunctionalismului, in timp ce abordarea juridico-institutionala a sistemului privit prin perspectiva integrarii politice si a relatiilor centru-state membre a generat, in plan teoretic, interpretari noi in cadrul teoriei federaliste.
Latura economica a fenomenului, deosebit de importanta pentru evolutia de ansamblu a acestuia, a fost studiata pornind de la ideea ca de fapt, prin formarea unor zone integrate, se urmaresc scopuri politice, componenta economica fiind doar adiacenta celei politice. Ca atare, nu se poate vorbi de formarea unei scoli si a unei doctrine coerente a integrarii economice.
Considerata drept parte componenta a teoriei economice a relatiilor internationale, teoria integrarii economice s-a desprins din aceasta si a devenit un subiect de analiza de sine statator o data cu aparitia, la inceputul anilor 60, a lucrarii lui Jacob Viner Teoria uniunii vamale. Teoria integrarii economice a urmat firul dezvoltarii pragmatice a procesului integrativ, analizand transformarile cantitative si calitative ce decurg din dezvoltarea acestuia, cauzele care il determina, factorii care il favorizeaza, efectele pe care le genereaza si scopurile spre care tinteste. Problema suveranitatii nationale a redevenit o chestiune centrala a vietii politice europene o data cu semnarea Actului Unic European si a Tratatului de la Maastricht, prin care se transfera noi competente organismelor supranationale, extinzandu-se aria de acoperire a votului cu majoritate calificata, si, o data cu crearea Uniunii Economice si Monetare, reluandu-se cu aprindere discutiile asupra uniunii politice si a unei viitoare federatii. Teoreticieni ai procesului de integrare europeana identifica in aceste evolutii noi argumente pentru a-si sustine ipotezele referitoare la rolul statelor membre si la relatia suveranitate nationala-integrare europeana.
Conceptul de suveranitate predispune la doua abordari: una formala si una materiala. Cea formala se refera la atributele de suveranitate ale statului (politica externa si de aparare nationala), iar cea materiala, la capacitatea de actiune autonoma a unei entitatii.
Doctrina clasica a dreptului international statueaza ca, in momentul in care un stat si-a cedat competentele asupra politicii externe si de aparare nationala, a renuntat la suvera nitate. Acestor domenii li se mai adauga de catre unii si competentele monetare.
Joschka Fischer spunea in ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
