Etica este reprezentata de ansamblul de standarde morale care stabilesc ce este bine sau ce este rau, corect sau incorect in conduita umana si calauzesc comportamentul unei persoane sau al unui grup. Termenul de etica provine din greaca veche (ethos = obisnuinta, moravuri, caracter) si are un dublu sens:
a) o disciplina stiintifica avand ca obiect de studiu normele de comportament care reglementeaza relatiile dintre oameni; altfel spus, stiinta despre morala, despre bine si despre rau;
b) ansamblul normelor care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate - regulile ce trebuie aplicate in viata pentru a practica binele in opozitie cu raul - norme a caror respectare este impusa prin forta obiceiurilor si deprinderilor consacrate in societate.
Termenul morala provine din latina (mos, mores) si se foloseste in prezent intr-un sens strict (normele comportamentului uman) sau in sens larg, cand se identifica cu notiunea de etica.
In limbajul curent, termenul de etica se foloseste mai ales pentru a indica disci-plina stiintifica (stiinta despre morala), iar termenul de morala, pentru a indica normele de comportament in relatiile sociale dintre oameni, precum si in raportul dintre om si natura. Uneori se face deosebire intre "moralitate", adica standardele de comportament dupa care sunt judecati oamenii, si "etica", respectiv sistemul conceptual care se afla la baza unei anumite viziuni asupra moralitatii.
In literatura de specialitate, termenul de etica se foloseste in ambele sensuri de mai sus, distinctia facandu-se in functie de context.
Prin etica aplicata se intelege analiza din punct de vedere moral a unor situatii concrete in practica sociala sau profesionala in vederea luarii unor decizii. In aceasta categorie intra etica profesionala, etica afacerilor si etica mediului inconjurator.
Etica profesionala impune stabilirea unor reguli in practicarea oricarei profesii. Acestea pot lua forma bunelor practici, codurilor etice sau codurilor deontologice. Astfel, se au in vedere doua aspecte:
- chestiunile practice de ordin socio-profesional cu care se confrunta membrii unei anumite profesii (loialitatea angajatilor, confidentialitatea, egalitatea de tratament, integritatea profesionala etc.);
- rolul social al profesiei, raspunderile sale, functia, scopul, atitudinea fata de mediul inconjurator etc.
Etica afacerilor este o forma particulara a eticii aplicate, care se refera la compor-tamentul agentilor economici (firme, institutii publice etc.), al angajatilor, patronilor si managerilor.
Dupa un alt autor, "etica afacerilor reprezinta un sistem de norme de conduita a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale si sociale a ceea ce este bine si rau in relatiile dintre oameni, dintre indivizi si firme, dintre firme si societate".
Etica managementului este, de asemenea, o forma a eticii aplicate, care se refera la conduita si actiunile persoanelor cu functii de conducere in organizatii private sau publice. Etica managementului reprezinta un ansamblu de norme carora trebuie sa li se subordoneze actiunile si deciziile cadrelor de conducere din organizatii, norme care pot sau nu sa fie sanctionate din punct de vedere juridic si care sunt impuse prin forta constiintei colective, a opiniei publice.
Comportamentul etic reprezinta ceea ce este recunoscut ca fiind "bun" si "corect", in opozitie cu "rau" sau "gresit" din perspectiva normelor sociale general acceptate.
Comportamentul etic are o latura legala, in sensul ca orice comportament consi-derat etic trebuie sa fie in acelasi timp si legal. Aceasta nu inseamna totusi ca, daca o actiune nu este ilegala, este neaparat etica. Cele mai multe probleme de etica apar atunci cand oamenilor li se cere sa faca sau sunt pe cale sa faca ceva care le tulbura constiinta. In cazul unora, daca comportamentul respectiv este legal, este desfasurat cu incredere. In cazul altora insa, problema de etica depaseste dilema legalitatii comportamentului in sine. El este privit prin prisma valorilor personale - credinte si atitudini fundamentale care ajuta la definirea comportamentului individual. Deoarece valorile variaza de la o persoana la alta, problema daca un comportament este sau nu etic intr-o situatie data poate avea mai multe interpretari.
Prima dintre aceste interpretari este cea utilitarista. Din perspectiva acesteia, comportamentul considerat etic este cel care este avantajos celui mai mare numar de persoane. Cei care adopta decizii in afaceri, de exemplu, tind sa foloseasca criterii precum profitul, eficienta si alte criterii de performanta pentru a determina ce este mai bine pentru majoritatea angajatilor. Un manager poate lua decizia utilitarista de a reduce numarul angajatilor cu 30%, pentru a mentine profitabilitatea intreprinderii si a salva locurile de munca ale restului de 70% din angajati.
Interpretarea individualista data comportamentului etic se bazeaza pe credinta ca fiecare persoana urmareste, in primul rand, realizarea
1. Burdus, Eugen; Caprarescu, Gheorghita - ,,Fundamentele managementului organizatiei", Editura economica, Bucuresti, 1999
2. Constantinescu, Dan Anghel; Ungureanu, Ana-Maria; Tarara, Lucica - ,,Management general", Vol. II, Bucuresti, 2000
3. Ionescu, Gheorghe - ,,Cultura afacerilor - modelul american", Editura Economica, 1997
4. Popa, Ioan; Filip, Radu - ,,Management international", Editura Economica, Bucuresti, 1999
5. Puiu, Alexandru - ,,Management in afacerile economice internationale", Editura Independenta Economica, 1996
6. Puiu, Alexandru , ,,Management-Analize si studii comparative", Editura "Independenta economica" 2004
7. Gonczi Stefan; ,,Management", Editura Risoprint, Cluj Napoca , 1997
8. www.avoncosmetics.ro
9. www.biblioteca.ase.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
