Agricultura prin particularitatile sale tehnico-economice, sociale si organizatorice, imprima factorilor care influenteaza nivelul productivitatii muncii o abordare intr-o maniera specifica, care trebuie sa tina cont atat de influenta reciproca dintre ei, cat si de interdependentele dintre conditiile naturale si economice.
In acest context, lucrarea de fata isi propune o investigare ampla in plan teoretic si practic a modului in care trebuie abordate fenomenele si procesele economice, sociale si ecologice din agricultura, folosind ca element cheie productivitatea muncii. Alegerea acestui indicator a fost motivata, in primul rand, de caracterul calitativ al influentei exercitate in cresterea eficientei economice a exploatatiilor agricole, ceea ce se suprapune accentuand aceeasi latura, calitatea, in modelele teoretice ale dezvoltarii durabile. in plus, decalajul agriculturii romanesti fata de agricultura tarilor din Uniunea Europeana, desi se materializeaza pe mai multe planuri, este extrem de ingrijorator din acest punct de vedere.
Tematica lucrarii se inscrie in contextul actual al schimbarilor care se petrec la nivel national, dar mai ales a celor care au afectat si vor afecta in continuare sectorul agricol in perspectiva integrarii europene. Astfel, prin actiunile propuse se vor realiza obiectivele dezvoltarii unei agriculturi durabile, competitive in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Valorificarea rezultatelor obtinute in urma cercetarilor intreprinse s-a concretizat la nivelul unei exploatatii agricole din judetul Timis, comuna Topolovatul Mare, unde s-a urmarit nu numai o analiza clasica a performantelor actuale, dar si o proiectare a acestora in noul cadru al competitivitatii europene.
Realizarea obiectivelor mentionate a presupus a documentare ampla, atat in ceea ce priveste rezultatele obtinute pe plan national, cat mai ales orientarile cele mai recente care se manifesta la nivelul Uniunii Europene si a agriculturii mondiale. La aceasta s-a adaugat colectarea si structurarea unui material faptic cuprinzator, care sa permita sustinerea tezelor formulate si realizarea proiectiilor viitoare.
Alegerea si aplicarea metodelor de prelucrare si interpretare a datelor pentru evidentierea aspectelor relevante s-a doveditii fi un proces laborios, in care priceperea si atenta indrumare a Prof.univ.dr. Ion Popa Lala si Asist.univ.drd. Melania Miculac, au avut un rol hotarator, atat prin interventiile directe, cat si prin numeroasele lucrari stiintifice recomandate care au reprezentat o valoroasa sursa informationala, dar si un suport metodologic indispensabil pentru elaborarea acestei lucrari.
1. PRODUCTIVITATEA MUNCII - FACTOR
CALITATIV FUNDAMENTAL AL CRESTERII
EFICIENTEI ECONOMICE
Realitatea sociala este exprimata de fenomene care au durata si dinamica lor, fiind constituite din grupuri si serii de fapte care se dezvolta intr-o continua conditionare.
Capitalul - resursa materiala - si munca - resursa umana - asistate de inteligenta umana, stau la originea tuturor bunurilor create de societate. Chiar inaintea aparitiei capitalului, actionand asupra resursei naturale, necapitalizate inca, omul si-a asigurat prin munca satisfacerea nevoilor primordiale ale existentei sale. Mai mult decat atat, unii filosofi atribuie muncii rolul principal in procesul istoric al desprinderii speciei umane de restul regnului animal.
In economia moderna, rolul muncii capata valente primordiale, incat cel mai general si sintetic indicator ce caracterizeaza bogatia unui stat se masoara prin productivitatea sociala a muncii exprimata prin produsul intern brut pe cap de locuitor.
La nivelul exploatatiei, eficienta folosirii fortei de munca este tot atat de importanta, tinand seama de ponderea acesteia in costurile de productie.
In trecutul nu prea indepartat, circulau conceptii si curente care comparau productivitatea muncii si eficienta economica din industrie cu cea din agricultura si care considerau ca agricultura ar fi mai putin eficienta decat ramurile neagricole, iar productivitatea muncii si punerea in valoare a fortei de munca din agricultura ar fi dintre cele mai scazute. Aceste conceptii aveau la baza calcule valorice generale, pornind de la valoarea totala a productiei obtinute, neutilizand indicatori specifici ramurilor de productie. Ori, se stie ca productivitatea tine de caracterul concret al muncii si arata efectul unei anumite munci depuse pentru obtinerea unui produs, astfel ca nu pot fi comparate productivitatile diferitelor munci concrete pentru realizarea de produse diferite. Compararea productivitatii pe ramuri sau domenii este posibila numai in cazul aceleiasi munci concrete desfasurate in sectoare si unitati diferite sau in perioade de timp diferite. Este important de cunoscut ce cantitate de produs (carne, lapte, grau, porumb sau otel, fier, masini etc.) se obtine intr-o unitate de timp, cu un anumit consum de munca, intr-o societate comerciala sau alta, in conditiile dintr-o zona sau alta, intr-un loc sau altul, care sunt factorii care determina diferentierile existente, cum pot fi inlaturate influentele negative etc.
Specialistii din economie grupeaza resursele agriculturii in patru mari categorii: pamantul, capitalul, munca si managementul. Daca tinem seama ca pamantul nu este decat o forma a capitalului si ca managementul este prin excelenta un produs al fiintei umane, atunci se poate afirma ca si in cazul agriculturii, capitalul si munca sunt cele doua mari resurse de productie.
Datorita importantei sale in producerea bunurilor de orice natura, munca reprezinta unul dintre principalele criterii de clasificare si ierarhizare a ramurilor economiei nationale si, de asemenea, indicatorul de baza in masurarea marimii unitatilor economice.
Rolul cel mai important in multitudinea formelor de exprimare a productivitatii il detine productivitatea muncii, datorita rolului prioritar al resursei munca in ansamblul factorilor de productie.
In conceptul de productivitate a muncii, care inseamna obtinerea mai multor produse in aceeasi unitate de timp, analiza factorilor de natura economica si sociala au o pondere tot atat de importanta ca si aceea a factorilor naturali.
Nivelul si dinamica productivitatii muncii sunt influentate de: nivelul tehnic al productiei (nivelul calitativ al capitalului fix), pregatirea si calificarea fortei de munca, factori de natura manageriala, calitatea conditiilor de munca si a climatului, gradul de cointeresare materiala a factorului munca, conditiile naturale etc. Elementul determinant in atenuarea tensiunii dintre resurse si nevoi in sporirea veniturilor si a nivelului de viata il reprezinta cresterea productivitatii in general, a productivitatii muncii in special.
Cresterea productivitatii muncii se realizeaza nu prin cheltuirea unei cantitati mai mari de munca, ci prin cheltuirea mai eficienta a acesteia. Unei cresteri procentuale a productivitatii muncii trebuie sa-i corespunda in mod logic, o micsorare a cantitatii totale de munca incorporata in produs, deci o scadere a valorii lui.
In contextul problemei cresterii eficientei economice a cheltuielilor de productie in agricultura, importanta este nu marimea factorilor care determina volumul productiei, ci eficienta folosirii lor, intrucat volumul productiei poate sa creasca in conditiile acelorasi resurse, pe baza intensificarii factorilor calitativi.
Este cunoscut ca, in evolutia sa istorica, agricultura ca ramura principala in activitatea economica a tarii noastre, a trecut prin diferite etape ale perfectionarii acestor factori.
1. Constantin Cojocaru, Analiza economico-financiara a exploatatiilor agricole si silvice, Editura a doua, Editura Economica, Bucuresti, 2000.
2. Constantin Cojocaru, Metodele de analiza economico-financiara in exploatatiile agricole, Editura ASE, Bucuresti, 1999.
3. Florin Pasa, Luminita Mihaela Pasa, Productivitatea, indicator de eficienta a muncii, Editura Polirom, Bucuresti, 2003.
4. Gh. Vasilescu, Statistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
5. Letitia Zahiu, Managementul agricol, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
