Notiunea de investitie defineste o categorie financiara pe cat de complexa, pe atat de controversata. La o prima vedere, investitia ne apare ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile; achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale; cumpararea unor masini, utilaje etc.
La o analiza mai profunda, investitia este alocarea capitalurilor economisite in activitati lucrative, cu caracter profitabil, care sa majoreze valoarea capitralurilor investite.
In sens financiar, investitia reprezinta schimbarea unei sume de bani prezenta si certa, in speranta obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achizitionarea unei masini pentru cresterea productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricatia de produse noi etc.
In sens contabil, aceeasi investitie desemneaza alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare.
Din punctul de vedere al politicii generale a intreprinderii putem distinge doua categorii de investitii, fiecare din ele fiind rezultatul unei anumite strategii de dezvoltare: investitii interne si investitii externe.
Investitiile interne constau in alocarea capitalurilor pentru achizitia de active materiale si nemateriale (echipamente, constructii, licente, stocuri suplimentare etc.
) pentru dezvoltarea si perfectionarea aparatului productiv si de distributie a bunurilor si serviciilor intreprinderii.
Motivatia realizarii acestor investitii de crestere interna rezida intr-o strategie de specializare a productiei si de consolidare (eventual extindere) a pozitiei pe piata de desfacere a bunurilor si serviciilor sale.
Pastrarea pozitiei concurentiale determina eforturi din partea intreprinderii pentru investitii in cercetare-dezvoltare, in specializarea personalului si indeosebi in modernizarea tehnologiei de productie si a retelei de distributie. In fapt, investitiile interne au un caracter industrial si/sau comercial.
Investitiile externe constau in plasamente de capital pentru cresterea participarii financiare la formarea capitalurilor (proprii sau imprumutate) ale altor societati comerciale. Strategia, care anima promovarea unor investitii de crestere externa, este diversificarea activitatii.
Se fructifica, astfel, avantajele de sinergie, de economie la scara, de atingere a taliei optime, avantaje ce se sconteaza a se obtine in acest gen de investitii.
Investitiile externe, numite si investitii financiare, reliefeaza si mai bine conceptul de portofoliu de proiecte de investitii ce caracterizeaza activitatea investitionala a intreprinderii in ansamblul ei. O analiza globala a investitiilor, din perspectiva teoriei portofoliului, este de o mare relevanta pentru urmarirea si atingerea obiectivului major de crestere a valorii intreprinderii.
Intr-o politica dinamica de investitii se va face intotdeauna ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
