De-a lungul timpului, dezvoltarea sistemelor socio-economice s-a facut in sensul maximizarii fluxului de resurse si servicii, in vederea cresterii productiei si consumului fara a tine cont si de impactul acestor activitati asupra CN, ideea de baza fiind aceea ca resursele sunt inepuizabile, iar capacitatea de productie si suport a CN este nelimitata. ,,Desi cresterea fluxurilor materiale in SSE (Sistem Socio-Economic) a fost insotita de cresterea densitatii emisiilor in compartimentele major ale ecosferei, fenomenul a fost in general tratat in raport de capacitatea de dispersie si dilutie sau in functie de capacitatea de retentie a acestor compartimente precum si in functie de capacitatea componentelor capitalului natural de a "asimila"/de a integra in procesele de ciclare "deseurile" care se produc in sistemele socio-economice." (Vadineanu, 1999). In timp insa, aceasta presupozitie s-a dovedit a fi falsa, impactul activitatilor speciei umane cu fenomenele de poluare implicate sunt prezente la nivelul intregii ecosfere. In ceea ce priveste activitatile de productie, acestea au un dublu impact: pentru fabricarea oricarui produs este necesara extragerea resurselor, prelucrarea lor si eliminarea produsilor finali sub forma de deseuri. Aceste deseuri, din cauza cresterii continue a cantitatilor generate, nu pot fi asimilate (asa cum s-a crezut initial) de compartimentele sistemelor ecologice, se acumuleaza si, sub diferite tipuri de emisii ridica riscuri majore atat asupra mediului cat si asupra sanatatii populatiei umane. Gestionarea rationala a deseurilor trebuie sa tina cont atat de aceste fenomene de poluare generate (sa impuna adoptarea unor metode cat mai avantajoase care minimizeaza impactul asupra mediului ), cat si de faptul ca aceste deseuri pot fi transformate in resurse secundare (materiale si energetice), evitand astfel epuizarea resurselor.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
