Criminalitatea, ca fenomen social, a aparut odata cu structurarea primelor comunitati umane arhaice. Anterior acestui fapt istoric esential, nu se poate afirma existenta criminalitatii, deoarece acolo unde nu exista morala si norme, nu exista crime.
Desi criminalitatea nu a fost studiata in mod stiintific decat in mod relativ recent (in ultimele doua secole) o larga paleta de izvoare situate pe intregul arc temporal al evolutiei umanitatii releva interesul pentru acest fenomen.
Este foarte probabil ca primele preocupari pentru pedepsirea unor comportamente individuale considerate periculoase au fost determinate de necesitatea autoprotejarii comunitatilor umane constituite in conditii naturale vitrege care le amenintau permanent supravietuirea. In mod firesc, reactia grupului aflat in pericol a fost severa la adresa celor care, prin actiunile lor, amplificau starea de risc. Faptul ca legea talionului razbate prin negura timpului pana in civilizatul Babilon al regelui Hamurabi (1728-1686 i.
e. n. ) si chiar mult dupa aceea reprezinta o dovada in acest sens.
Odata cu trecerea timpului atat fapta prohibita cat si pedeapsa ce trebuia aplicata au dobandit conotatii noi, mai ales religioase, dar intr-o anumita masura si social-economice. In scopul valorizarii superioare a sentimentului religios, crima a fost considerata fie ca o manifestare diabolica, fie ca o expresie a pacatului, iar justitia a primit aspectul unui dar divin. De altfel pe stela de diorit negru de la muzeul Louvre, pe care sunt gravate articolele Codului sau, Hammurabi, este infatisat inchinandu-se zeului Samas, de la care primeste textul legii. Conferind esenta divina activitatii legislative, regele transmitea normele juridice oamenilor, care trebuiau sa le respecte intocmai, sub imperiul unor sanctiuni extrem de severe.
Pedepsele erau considerate ca o veritabila retributie pentru raul provocat, ori ca o ispasire a pacatului savarsit. Desi modelate dupa legea talionului ele se diferentiaza si in functie de pozitia sociala a inculpatului sau a partii lezate. Preotii si demnitarii se bucurau de privilegii in cazul delictelor minore, dar erau asoru pedepsiti in cazul comiterii unor delicte grave. Interesant este ca nu se pedepseau decat delictele premeditate.
Codul lui Hammurabi a influentat, intr-o masura importanta, reglementarile penale ale popoarelor din zona de confluenta. Astfel, in Egipt, in timpul Regatului Nou (1650 1085 i.
e. n) se aplica pedeapsa cu moartea pentru rebeliune si conspiratie contra statului, pentru omucidere, viol si adulter feminin, precum si pentru furt din mormintele regale. Judecatorii corupti primeau, de asemenea, pedeapsa capitala, care se executa prin sinucidere impusa.
Legile ebraice pedepseau cu moartea omuciderea voluntara, rapirea de persoane, idolatria, vrajitoria, adulterul, sodomia, incestul, etc.
Executarea pedepsei capitale prin ucidere cu pietre (lapidare) era incredintata fie familiei care suferise ofensa, fie intregii comunitati. ...
RODICA MIHAELA STANOIU - "CRIMINOLOGIE" - EDITURA OSCAR PRINT, BUCURESTI, 1995
CONSTANTIN PAUNESCU - "AGRESIVITATEA SI CONDITIA UMANA" - EDITURA TEHNICA
GHEORGHE NISTOREANU, COSTICA PAUN - "CRIMINOLOGIE" - EDITURA EUROPA NOVA, BUCURESTI, 1996
NICOLAE MITROFAN, VOICU ZDRENGHEA, TUDOREL BUTOI - "PSIHOLOGIE JUDICIARA" - CASA DE EDITURA SI PRESA "SANSA" S. R. L. , BUCURESTI, 1992
RODICA MIHAELA STANOIU - "INTRODUCERE IN CRIMINOLOGIE"
NARCIS GIURGIU - "ELEMENTE DE CRIMINOLOGIE" - EDITURA FUNDATIEI "CHEMAREA"
ION ARGESANU - "CAZURI JUDICIARE - NEVOIA DE ADEVAR SI DREPTATE" - BUCURESTI, 1995
TIBERIU BOGDAN - "COMPORTAMENTUL UMAN IN PROCESUL JUDICIAR" - BUCURESTI, 1993
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
