Viata a demonstrat ca este aproape imposibil ca oamenii sa traiasca in societate fara ca interesele lor sa fie lezate, astfel incat se nasc dispute si conflicte, pentru a caror solutionare este necesara interventia unei forte obiective si impartiale cum este cea a justitiei care de obicei se realizeaza pe cale contencioasa.
Infaptuirea actului de justitie in domeniul penal trebuie circumscrisa nevoilor de adevar si dreptate in care sunt implicate societatea civila, autoritatile publice, precum si politia si parchetul, dar si instantele de judecata si cele de executare a pedepsei.
Inca din cele mai vechi timpuri societatea umana a fost preocupata atat de studiul cauzelor aparitiei si al modului de desfasurare a proceselor si fenomenelor infractionale cat si de prevenirea si combaterea acestora incercand sa si apere sistemul de valori pe care ea insasi se intemeiaza. Aceasta preocupare este pe deplin justificata daca se are in vedere faptul ca prin fenomenul infractional se aduce o atingere grava intereselor umane de maxima generalitate si importanta, si se pun in pericol valorile fundamentale afectandu-i astfel buna sa functonalitate. Orice societate apreciaza comportamentul membrilor sai din punctul de vedere al conformarii acestora la normele morale si la cele juridice. Nerespectarea acestor norme atrage dupa sine masuri coercitive sau punitive.
Apararea sociala impotriva faptelor periculoase, dupa aparitia statului a devenit o functie importanta a acestuia pe care o realizeaza cu ajutorul dreptului penal, care contribuie la apararea acestor valori prin aratarea faptelor periculoase si a sanctiunilor aplicabile celor care comit astfel de fapte.
Procesul penal reprezinta o activitate judiciara complexa ce se desfasoara dupa anumite reguli stricte, stipulate de normele dreptului procesual penal, care are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala (art. 17 C. penal). Din perspectiva psihologica, urmarirea penala - prin excelenta ancheta judiciara si cercetarea judecatoreasca - este o suma de relatii interpersonale ale unui subiect constant: reprezentantul organului de urmarire penala si ceilalti participanti la proces, parti sau subiecti ai procesului.
Densitatea relatiilor interpersonale ale anchetatorului, care ramane acelasi in timp ce partenerii sai se schimbi indica de la bun inceput caracterul complex al activitatilor de ancheta, iar din perspectiva psihologica, constatarea obligatorie a modalitatii mentale care trebuie sa-l caracterizeze pe anchetatorul autentic.
Procesul penal se desfasoara pe parcursul a trei etape succesive denumite faze ale procesului penal, si anumeA : -urmarirea penala; in faza de urmarire penalaA sunt cuprinse ...
STANCU EMILIAN - "CRIMINALISTICA" - EDITURA ACTAMI, BUCURESTI, 1995
AUREL CIOPRAGA - "CRIMINALISTICA. TRATAT DE TACTICA" - EDITURA GAMMA BUCURESTI, 1996
TUDOREL BUTOI - "NOTE DE CURS" - FACULTATEA DE DREPT A UNIVERSITATII "SPIRU HARET", 1994/2000
MITROFAN, V. ZDRENGHEA, T. BUTOI - "PSIHOLOGIE JUDICIARA" - EDITURA SANSA S. R. L. , 1992
BUTOI T. - "PSIHOLOGIE JUDICIARA" - TRATAT UNIVERSITAR, EDITURA FUNDATIEI "ROMANIA DE MAINE" BUCURESTI, 1994
A. CIOPRAGA - "SONDAREA SENTIMENTULUI DEVINOVATIE IN CRIMINALISTICA" - TRATAT DE TACTICA, EDITURA GAMA, BUCURESTI
EMILIAN SLANCU - "STIINTA INVESTIGARII INFRACTIUNILOR IN CRIMINALISTICA" - EDITURA SANSA, BUCURESTI, 1994
PETRE PANDRA - "PSIHANALIZA JUDICIARA" - EDITURA CARTEA ROMANEASCA, BUCURESTI, 1945
LOANA - TEODORA BUTOI, AL. BUTOI, T. BUTOI - "PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI CRIMINAL - INVESTIGATIA DUPLICITATII SUSPECTILOR IN INTEROGATORIUL JUDICIAR" - EDITURA ENMAR, BUCURESTI, 1999
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
