Inca de la aparitia sa omul a fost nevoit, pentru a supravietui, sa desfasoare anumite activitati. Ordonarea si disciplinarea acestora, inaintarea omului pe scara evolutiei au transformat aceste activitati in munca, mai intai intamplatoare, apoi din ce in ce mai organizata. Omul a muncit pentru a-si asigura existenta, mijloacele de trai pentru sine si pentru familia sa.
Evolutia tehnica a facut posibila dezvoltarea mijloacelor de munca si, implicit o imbunatatire a productiei, ceea ce a dus la o acumulare treptata de bunuri. Odata cu aceasta acumulare apare si sentimentul proprietatii, al apartenentei bunurilor respective.
In acele momente nu exista inca proprietatea privata, ci doar o stapanire personala asupra uneltelor: uneltele de vanatoare si de pescuit apartineau barbatului, iar cele de uz casnic apartineau femeii. Desi la moartea acestora, bunurile treceau, de drept, in stapanirea gintei, avand valoare neinsemnata, ele erau, in fapt, insusite de rudele femeii, in ginta matriarhala, sau de rudele barbatului, in ginta patriarhala. Aceasta transmisiune de fapt nu este un drept de mostenire.
Moartea determina transmisiunea doar a puterilor de la un sef la altul, iar nu transmisiunea unei universalitati de drepturi si obligatii de la un titular de patrimoniu la altul. Noul sef continua exercitiul cultului privat, conducerea grupului si administrarea averii acestuia, fara a avea drept asupra acestei averi.
Dorinta de a prelungi aceasta protectie si dupa moartea capului de familie duce la conturarea unei institutii juridice, cu ample si profunde radacini in viata de zi cu zi a tuturor oamenilor: institutia mostenirii.
Cu trecerea timpului, seful familiei, care la inceput aparea, ca reprezentant al grupului in procesul de schimb economic, incepe sa devina unic, deplin si de necontrolat, sef al familiei, muncii si persoanei sale, al sotiei sau sotiilor sale, cat si a copiilor sai. Astfel, dispare progresiv proprietatea grupului familial, pentru a fi inlocuita cu proprietatea privata individuala. In preajma mortii, oamenii vor dori sa lase mostenire tot ce au agonisit ei: bunurile imobile (casa de locuit si, eventual, o suprafata de teren), bunurile mobile adunate in timpul vietii. Dar in timpul vietii ei au putut face datorii sau, dimpotriva, au putut credita pe altii. Toate bunurile mobile si imobile ale unei persoane, alaturi de drepturile si obligatiile al caror subiect este, constituie patrimoniul acestei persoane.
Acest patrimoniu se transmite, in momentul mortii persoanei, catre mostenitorii ei.
Titularul patrimoniului, uzand de dreptul sau de dispozitie, poate intocmi un act unilateral prin care sa lase acest patrimoniu, in tot sau in parte, uneia sau mai multor persoane sau sa imparta bunurile sale, dupa vointa sa, intre mostenitori.
Beneficiarii testamentului pot fi urmasii titularului patrimoniului sau pot fi persoane straine de familie.
In acest moment intervine legiuitorul, care limiteaza dreptul titularului de patrimoniu de a testa ...
ALEXANDRESCO DIMITRIE - "EXPLICATIUNEA TEORETICA SI PRACTICA A DREPTULUI CIVIL ROMAN" - VOL. IV, PARTEA A II - A, BUCURESTI, 1912
CARPENARU STANCIU - "DREPT CIVIL" - EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI, 1971
CARPENARU STANCIU - "DREPT CIVIL. DREPTURILE DE CREATIE INTELECTUALA SUCCESIUNILE" - EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI, 1971
CARPENARU STANCIU - "DREPTUL DE MOSTENIRE" - EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1982
CARPENARU STANCIU - "DREPTUL DE MOSTENIRE" - EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1983
CARPENARU STANCIU - "DREPT CIVIL. CONTRACTELE SPECIALE. DREPTUL DE AUTOR. DREPTUL DE MOSTENIRE" - UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI, FACULTATEA DE DREPT, 1986
CHIRICA DAN - "DREPT CIVIL. SUCCESIUNI" - EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI, 1996
CIUCA M. VALERIUS - "PROCEDURA PARTAJULUI SUCCESORAL" - EDITURA POLIROM, COLECTIA COLLEGIUM, IASI, 1997
DEAK FRANCISC - "MOSTENIREA LEGALA" - EDITURA ACTAMI, BUCURESTI, 1994
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
