Termenul de nulitate deriva din francezul nullite si latinescul nulittas si are trei sensuri: 1. insusirea, caracterul lucrului nul. 2. sanctiune a actului juridic care suprima, in principiu si pentru trecut, acele efecte ale actului juridic care sunt potrivnice dispozitiilor legale. 3. lipsa totala de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. (dictionarul explicativ al limbii romane, universul enciclopedic,Bucuresti, 1996, pag.702)
Nulitatea actului juridic civil nu este definita in legislatia noastra civila, de aceea sarcina definirii ei a revenit literaturii de specialitate.
Astfel, in anul 1967, Tr.Ionascu si E.Barasch defineau nulitatea ca sanctiunea incalcarii prin act juridic - incalcare, la data cand actul a fost facut, a unei dispozitii a legii .Aceasta definitie a fost si este criticata ca fiind deficitara, deoarece nu sunt mentionate normele a caror incalcare se sanctioneaza cu nulitate, avand in vedere ca aceste norme trebuie sa vizeze strict conditiile de valabilitate, deoarece la fel de bine pot fi incalcate si alte dispozitii legale care nu sunt sanctionate cu nulitate, cum ar fi de pilda nerespectarea formei cerute ad probationem sau cea de opozabilitate fata de terti.
O alta definitie a nulitatii a fost formulata de O.Capatana, care spune ca nulitatea este o sanctiune de drept civil care suprima in masura stabilita de lege, prin hotarare judecatoreasca, efectele actului juridic, potrivnice scopului urmarit de dispozitiile legale, referitoare la conditiile sale de valabilitate .Desi in aceasta definitie este exprimata esenta conceptului de nulitate, a fost criticata pentru introducerea in continutul ei, a mentiunii - "in masura stabilita prin hotarare judecatoreasca"- deoarece, ea lasa impresia caracterului judiciar al sanctiunii, cand de fapt aceasta santiune este legala .
Una dintre definitiile care s-a impus prin conciziunea sa este aceea care defineste nulitatea ca fiind acea "sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila".
Chiar daca aceasta definitie merita a fi retinuta, la o analiza mai detaliata, aceasta definitie lasa impresia ca in urma sanctiunii nulitatii actul juridic exista in continuare, ca acesta ar supravietui .
In multitudinea de definitii formulate in doctrina, cea mai logica mi s-a parut a fi cea care defineste nulitatea ca fiind sanctiunea de drept civil care desfiinteaza actul juridic atunci cand a fost incheiat cu nesocotirea conditiilor de valabilitate (de fond sau de forma) impuse de lege.
Asadar, nulitatea intrevine in cazul cand, la incheirea actului juridic, nu se respecta conditiile sala de valabilitate.Cum un asemenea act este contrar
1. O.Ungureanu, Drept civil. Introducere, editia a VI-a, Editura Rosetti, Bucuresti, 2002
2. Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hangeanu, Dreptul familiei, ed. 4, Ed. All Beck, Bucuresti 2005
3. A. Ionascu, Dreptul civil. Partea generala, Bucuresti, EDP, 1963
4. C. Laroumet, Drept civil, Les obligations le contract, Economica, Paris, 1990
5. D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
6. E. Poenaru, Drept civil. Partea generala. Persoanele. Editura All Beck, Bucuresti 2002
7. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, editia a II-a, reactualizata si completata, Ed. U. Juridic, Bucuresti, 2002
8. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, editia a -III-a, reactualizata si completata. Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002
9. Gh. Beleiu, Drept civil roman, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1995
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
