Cheltuieli publice pentru acțiuni economice

INTRODUCERE

Lucrarea, structurată pe trei capitole cuprinde caracteristicile generale ale cheltuielilor publice pentru acțiuni economice, formele concrete de manifestare ale acestora în România și perspectivele finanțării cheltuielilor publice pentru obiective și acțiuni economice.

În lucrare sunt prezentate pe scurt principalele ajutoare financiare directe (subvențiile, investițiile, împrumuturile cu dobândă subvenționată, ajutoarele financiare, avansurile rambursabile), acestea acționând ca mijloc de intervenție și ajutor.

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, și persoanele fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.

Cheltuielile publice sunt influențate de condițiile politice concrete în care se efectuează, de forma de proprietate predominantă în economie, de gradul de dezvoltare a economiei.

Complexitatea funcțiilor statului contemporan, creșterea rolului intervenționist al acestuia în economie influențează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice și viața economică a fiecărui stat.

Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au în vedere acele ramuri de activitate strategice sau care au nevoie de resurse financiare mari (altfel neputând fi asigurate) și cuprind regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt.

Intervenția statului are însă un efect constrângător și s-a dovedit că privatizarea activității în sectorul public crește rentabilitatea întreprinderilor respective, realizându-se o mai bună alocare a resurselor în acest fel.

Ajutoarele financiare acordate de stat întreprinderilor de interes național pot veni sub forma directă a unor: subvenții, investiții, împrumuturi cu dobândă subvenționată, ajutoare financiare pentru difuzarea de informații și studii de marketing; sau în formă indirectă: acordarea de avantaje fiscale și împrumuturi garantate de stat.

Ramurile economiei cel mai des vizate de astfel de politici sunt: transporturi, construcții (de locuințe în special), industria (extractivă, minieră, a construcției de mașini și navală, siderurgică), agricultură.

Transporturile au beneficiat și beneficiază de mari ajutoare financiare din partea autorităților publice. Ele au acoperit necesitățile de dezvoltare a infrastructurii transporturilor, de modernizare a mijloacelor de transport, de subvenționare a diferențelor de tarif.

Agricultura constituie o ramură economică de interes strategic național chemată să asigure securitatea hranei pentru populație și să producă pentru export. Ea este însă supusă unor fenomene naturale și economice care influențează direct producția agricolă.

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA GENERALĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1. Necesitatea și nivelul cheltuielilor pentru obiective și acțiuni economice

În cadrul cheltuielilor publice un loc aparte ocupă cheltuielile privind activitatea economică. Aceste cheltuieli sunt destinate finanțării regiilor publice (autonome) sau societăților comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, fermierilor și altor mici întreprinzători, sau vizează acțiuni sau obiective importante pentru fiecare țară. Se cunosc mai multe pârghii folosite de stat pentru a interveni în viața economică: cheltuieli publice ca mijloc de stimulare a activității economice, încheierea de contracte cu agenți economici pentru realizarea de achiziții publice, impunerea anumitor comportamente pe piață, ajutorarea întreprinderilor mici și mijlocii. Dintre acestea, cheltuielile publice pentru obiective și acțiuni economice reprezintă instrumente importante de acțiune în direcția dezvoltării, ajutorării și stimulării activităților economice.

În primul rând, cheltuielile publice pentru acțiuni economice sunt îndreptate către întreprinderile de stat, către sectorul public. Sectorul public cuprinde întreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect al activității producția de bunuri sau prestarea de servicii și în care statul dispune de puterea de decizie.

Sectorul public s-a creat prin înființarea de către stat a unor întreprinderi proprii în anumite ramuri strategice sau în ramuri care necesitau resurse financiare importante investiții masive), dar ofereau o rentabilitate nesigură. Este cazul construirii unor întreprinderi, în special cu caracter militar, pentru care statul a suportat integral finanțarea de la buget. Germania, Japonia, SUA au cheltuit sume importante în ajunul și în cursul celor două războaie mondiale cu construirea de întreprinderi publice . Se apreciază că în Franța formarea sectorului public este "rodul istoriei" deoarece acest proces are rădăcini istorice (manufacturile Gobelins și Sevres au fost create de ministrul J. B. Colbert în 1665) și a continuat după primul război mondial; în anii '30 -`40 industria de armament, aeronautică și căile ferate franceze au fost puse sub controlul statului .

Sectorul public a crescut în volum și importanță prin acțiunile de naționalizare sau de creștere a participării statului la capitalul întreprinderilor.

În afara sectorului public statul finanțează întreprinderi particulare în caz de dificultăți financiare (perioade de criză), le acordă ajutoare financiare pentru a se dezvolta sau susține financiar anumite sectoare . În perioada anilor 1970 - 1980 industria textilă, industria siderurgică și șantierele navale din Franța au fost susținute pentru a depăși grele perioade de criză; de importante subvenții bugetare au beneficiat și întreprinderile siderurgice din Belgia, Marea Britanie și Italia.

În SUA, în 1993, concernul industrial Chrysler - amenințat de faliment - a fost sprijinit de statul american printr-un împrumut de circa 1 miliard de dolari; prin intervenția statului au fost salvate cele zece mii de locuri de muncă ale concernului; SUA susține puternic și agricultura, dar autoritățile federale acordă sprijin puternic și cercetării științifice și întreprinderilor mici și mijlocii.

Ponderea cheltuielilor publice pentru acțiuni și obiective economice în totalul cheltuielilor publice și în P.I.B. în 23 de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare sunt prezentate în tabelul nr. 1.

1. Bictriceanu Gh. D., Adochiței M. N., Negrea E., Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001.

2. Brown Lester, Eco-Economia, Editura Tehnică, București, 2001.

3. Moșteanu Tatiana, ș.a., Finanțe publice, Editura Universitară, București, 2005.

4. Matei Gheorghe, Finanțe publice, Editura Universitaria, Craiova, 1998.

5. Pîrvu Daniela, Rădulescu Magdalena, Clipici Emilia, Finanțe. Relații și piețe financiare, Editura Sitech, Craiova, 2007.

6. Pop Luana Miruna, Politici sociale. Elemente de teorie, analiză și evaluare a politicilor sociale, Editura Economică, București, 2005.

7. Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983.

8. Văcărel Iulian, ș.a., Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006.

9. Văcărel Iulian, Politici fiscale și bugetare în România, Editura Expert, București, 2001.

10. Văcărel Iulian, Politici economice și financiare de ieri și de azi, Editura Economică, București, 1996.

11. Văcărel Iulian, Relații financiare internaționale, Editura Academiei Române, București, 1995.

12. Anuarul Statistic al României, Institutul Național de Statistică, București, 2007.

- ** Ordonanța privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, nr. 57/2002 publicată în M. O. nr. 643/30 august 2002.

- ** Guvernul României, Raport asupra îndeplinirii prevederilor Programului de guvernare la doi ani de mandat, martie, 2007.