In decursul anilor, informatica a fost revolutionata de cateva noi metode de programare.
Printre acestea se numara programarea structurata, modulara si cea orientata pe obiecte. Aceste metode se refera la modul in care sunt construiti algoritmii, respectiv programele. Aplicarea corecta a acestor metode poate duce in anumite situatii la imbunatatirea cu cel putin un ordin de marime a productivitatii, fiabilitatii si a costului intretinerii sistemelor software.
Inceputul programarii structurate apartine profesorului E. W. Dijkstra de la Universitatea Eindhoven care in 1965 sugereaza ideea construirii unor programe mai bune prin evitarea instructiunii GoTo. In acest fel se evita transferul explicit al executiei de la o instructiune la alta. Urmatorul pas important apartine lui Bohm si Jacopini care, in 1966, publica o lucrare in care demonstreaza ca sunt suficiente 3 tipuri de transfer a executiei pentru a exprima logica interna a oricarui program: secventa, selectia si iteratia.
Un program poate fi privit ca un sistem. Structura unui program, adica componentele si relatiile dintre ele, reprezinta o proprietate esentiala a sa.
La nivelul cel mai elementar se observa ca un program este compus din instructiuni. O astfel de instructiune este o informatie care descrie exact un obiect supus prelucrarii sau o operatie pe care o masina reala sau virtuala o poate executa. Calculatoarele prelucreaza informatiile prin executarea unor operatii simple. Desi operatiile sunt elementare, prin inlantuirea unei multimi de operatii se poate ajunge la operatii deosebit de complexe. Combinarea operatiilor nu se face la intamplare, ea supunandu-se unor reguli bine precizate. Desi un algoritm este o multime finita de operatii cunoscute care se executa intr-o ordine bine stabilita asupra unor date de intrare si conduc intr-un timp finit la un set de date de iesire. Algoritmii trebuie sa cuprinda analiza tuturor situatiilor posibile, nelasand nimic la voia intamplarii.
O modalitate de descriere a algoritmilor este pseudocodul. Aceasta reprezinta o notatie textuala ce permite exprimarea logicii programelor intr-un mod oarecum formalizat fara a fi necesare totusi reguli de sintaxa riguroase ca in limbajele de programare.
In principiu, in orice pseudocod se folosesc 2 tipuri de propozitii: propozitii standard si propozitii nestandard.
Programarea modulara este metoda ce are la baza principiul modularizarii. Termenul modular este folosit pentru a desemna un programa care a fost structurat in mai multe parti, puternic independente numite module. Pentru a evolua obiectiv calitatea structurii unui program rezultat din procesul de proiectare se folosesc in principal doua marimi: consistenta si cuplajul modulelor. Fiecare modul are trei atribute de baza: functia, logica interna si interfata.
Un modul Turbo Pascal este o colectie de constante, variabile, proceduri si functii care sunt compilate separat si pot fi folosite de alte module sau de programul principal.
Programarea ...
T. IONESCU, GH. MUSCA, FL. MUNTEANU - "PROGRAMAREA CALCULATOARELOR" - ED. DID. SI PED., BUCUREST, 1994
TUDOR SORIN - "ALGORITMI SI LIMBAJE DE PROGRAMARE" - BUCURESTI, 1995
NICULESCU STELIAN SI EFTIMESCU - "ALGORITMI SI LIMBAJE DE PROGRAMARE" - ED. DID. SI PED., 1995
DANIELA SIRBU - "ALGORITMI SI LIMBAJE DE PROGRAMARE" - ED. DID. SI PED. BUCURESTI, 1998
TUDOR SORIN - "TEHNICI DE PROGRAMARE" - TEORA 1995
IORGA V., FATU I. - "PROGRAMAREA IN LIMBAJUL PASCAL" - LITOGRAFIA I:P:B:, 1987
CRISTEA V., ATHANASIU L., KALISZ E., PANOIU A. - "TURBO PASCAL 60" - EDITURA TEORA, BUCURESTI, 1992
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
