Moartea celulara este un element necesar in decursul vietii unui organism multicelular, indeplinind numeroase functii.
Prima descriere a apoptozei in decursul dezvoltarii embrionare a fost realizata de Vogt1 in 1842, iar primul studiu integrativ care a propus conceptul de apoptoza a fost realizat de catre Kerr2 in 1972, care a observat recurenta fenomenului in timpul proliferarii celulare sau in situatii patologice.
Numerosi cercetatori au propus termeni diferiti pentru a descrie fenomenul, cum ar fi anoikis, degenerare, autoliza, cromatoliza, sinucidere celulara (vezi Majno si Jolis, 1995) 3, fapt care se datoreaza modelelor diferite de cercetare.
Daca inainte de precizarea terminologica termenul de necroza era utilizat ca un termen general pentru a descrie toate tipurile de moarte celulara, astazi el este folosit cu un continut limitat la dezintegrarea pasiva a celulei, diferita de distrugerea voluntara, programata a acesteia. Pe parcursul acestei lucrari voi folosi termenul de moarte celulara programata (MCP) ca fiind similar celui de apoptoza. Analiza in vivo diferitelor tipuri de moarte celulara non-necrotica a aratat existenta unor trasaturi comune, indiferent de originea celulei sau stimulul utilizat. Cu toate acestea, studiile in vitro au evidentiat diferente in expresia proceselor sau inexistenta unor trasaturi tipice in anumite cazuri. De pilda, utilizarea staurosporinei pentru a induce apoptoza genereaza distrugerea celulei fara formarea corpilor apoptotici, probabil datorita actiunii inhibitorii asupra unor kinaze implicate in apoptoza normala. 4 De asemenea, metamorfoza insectelor difera in anumite privinte de tipul descris ca universal 5, iar in anumite cazuri cand apoptoza este genetic imposibila, distrugerea capata o expresie diferita 6. 1. 2 Necroza vs. Apoptoza Despre diferentele dintre necroza si apoptoza pana s-a scris o literatura bogata, accentuandu-se caracterul voluntar, controlat si dinamic al apoptozei, sau diferentele morfologice caracteristice fiecarui proces in parte. 1 Exista insa unele procese ce impartasesc cu apoptoza multe trasaturi dar carora le lipsesc altele caracteristice acesteia, sau care incalca modelul descris ca fiind tipic. 2 S-a observat recurenta necrozei in urma acelor procese de leziune celulara brutala, cum ar fi atacul a numerosi agenti fizici sau chimici, hipoxia, toxinele, infectiile, fiind acceptat rolul necrozei in raspunsul generat la adresa unor agenti patogeni si importanta procesului imflamator. 3 Unele dintre elementele necrotice distinctive sunt scaderea ATP citosolic, datorita cresterii permeabilitatii membranare, disfunctia unor canale cationice, degradarea fosfolipidelor si cresterea calciului intracitoplasmatic. 4 Are loc prin urmare dilatarea reticulului endoplasmatic, degradarea membranelor mitocondriale si modificarea activitatii translationale. In a doua faza necrotica se declansaza o degradare accentuata a membranelor celulare si a organitelor, hidratarea mitocondriilor ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.