Banca Centrală Europeană și instrumentele sale de politică monetară

Introducere

Aceasta lucrare isi propune sa analizeze politicile monetare ale Bancii Centrale Europene si instrumentele folosite de aceasta pentru a-si duce la indeplinire obiectivele.Obiectivul principal este de a mentine stabilitatea preturilor pe termen mediu si lung.

Banca Centrala Europeana a fost infiintata oficial pe 1 iunie 1998,si are rolul de a substitui Institutul Monetar European,fiind "pilonul central" al Uniunii Economice si Monetare,fiind punctul de plecare al intregii politici monetare a euro si are sediul la Frankfurt.BCE a venit intr-o conjunctura propice in timpul in care era nevoie de o institutie care sa completeze unul dintre cele mai puternice conglomerate financiare din lume.

Prin intermediul instrumentelor sale de politica monetara,BCE are misiunea de a controla si influienta stabilitatea economica la nivel european.Acest proiect se doreste o cercetare detaliata a instrumentelor de politica monetara,precum si efectele lor pe termen lung.De asemenea sunt analizate si evenimentele si conjuncturile politice,sociale si naturale care au dus la dezechilibre majore care au influientat stabilitatea euro.Se incearca in aceasta lucrare si compararea stabilitatii monedei unice euro cu cele mai puternice monede ale lumii.

Cap1.Arhitectura Sistemului European al Bancii Centrale (SEBC)

Nevoia unei uniuni economice si monetare a dus la organizarea unei comisii prezidata de Jacques Delors, presedintele Comisiei Europene,care avea ca obiectiv propunerea unor etape concrete,menite sa sustina constituirea Uniunii Economice Monetare.Raportul Delors,care a fost publicat pe data de 17 aprilie 1989,propune realizarea Uniunii Economice in trei etape distincte:prima etapa sugereaza realizarea pietei interne,reducerea discrepantelor dintre politicile economice ale tarilor Uniunii Europene,accentuarea masurilor privind integrarea financiara si incurajarea cooperarii monatare.Etapa secunda este descrisa ca fiind o etapa de tranzitie,prin care se stabileste organizarea UEM,incepand de la structurarea organelor de baza si intarirea convergentei economice,iar in ultima etapa se propune fixarea irevocabila a cursurilor de schimb,cu ajutorul politicilor exercitate de catre fiecare institutie si organism comunitar.

Neclaritatile Raportului Delors au fost discutate intr-o Conferinta Interguvernamentala (CIG) in noiembrie 1990,in care au fost dezbatute ultimile doua etape privind modificarea stucturii institutionale,adica se impunea modificarea Tratatului de instituire al Comunitatii Economice Europene.Concluziile negocierilor CIG au dus la elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeana,cunoscut sub denumirea de ,,Tratatul de la Maastricht",semnat la data de 7 februarie 1992.

Tratatul a fost privit la vremea respectiva ca fiind destul de "indraznet",fapt ce a starnit unele polemici,care au fost combatute inca din faza incipienta prin stabilirea unor principii,metode,tehnici,pasi de urmat si etape bine delimitate,ce au dus la succesul acestui proiect si la indeplinirea obiectivelor.

In cadrul Tratatului de la Maastricht s-au pus bazele suportului juridic al Uniunii Economice si Monetare ,care sa asigure cadrul propice pentru realizarea unor obiective,cum ar fi sustinerea progresului economic si social,o evolutie echilibrata si pe termen lung corelat cu un nivel inalt al ocuparii fortei de munca,uniformizarea politicilor externe si de securitate ale tarilor membre,adoptarea cetateniei in cadrul Uniunii Europene,ce are drept scop protectia drepturilor si intereselor cetatenilor din tarile membre,iar nu un ultim obiectiv este libera miscare a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene,precum si existenta unor facilitati ca oferirea de azil,simplitatea formalitatilor de emigrare,prevenirea si combaterea criminalitatii si controlul amanuntit al granitelor externe.