Ideea de a face teatru s-a nascut in mine inca din perioada primelor semne ale adolescentei. Pe atunci mi-era putin teama de intrebarea, deja cliseu, de ce teatru? , pe care mi-o puneau familia, profesorii din scoala. Prietenii, oricine altcineva. Nu pra stiam ce sa raspund. Simteam doar o chemare launtrica, inexplicabila primtr-un lant cauzal. Mai tarziu am formulat un raspuns care este si acum valabil: vreau sa fac teatru pentru ca numai asa o sa am posibilitatea sa traiesc mai multe vieti intr-una singura. Da, asta era. sa pot fi pusa in situatiiexceptionale pe care o viata obisnuita nu ti le poate oferi, sa traversez mental si alte destine in afara de al meu, sa valorific la intensitate maxima toate nuantele mele sufletesti si psihice, ajungand in felul acesta mult mai departe in procesul de autocunoastere.
Citind un autor francez contemporan, Frederic Beigbeder, am descoperit o teorie interesanta, aceea a femeii care contine toate femeile. In alt context social, cultural si istoric, Tolstoi afirma ca omul contine in el insusi toti germenii. Este vorba de acele disponibilitati interioare, acea complexitate sufleteasca ce se poate pune in valoare intr-un anumit context, in functie de stimuli si conditionari exterioare, in cazul nostru, o situatie data de un text sau ceruta de un regizor.
In scoala am avut posibilitatea sa studiez roluri de genuri si facturi diferitesi nu pot sa nu recunosc ca m-am lovit de anumite obstacole mai ales in ceea ce priveste partiturile de comedie. Inca inante de a intra in scoala am studiat in POD, sub supravegherea atenta a domnului Catalin Naum caruia ii datorez primele lectii sanatoase de teatru. Acolo am realizat pentru prima oara ca aparitia mea si energia pa care o eman ma va indrepta spre roluri dramatice si mai putin spre comedie. Asa ca am lucrat mai mult asupra disponibilitatilor mele interioare si mi-am fructificat o alta chemare launtrica spre miscare scenica si dans, intrand in contact cu un alt maestru artistic si spiritual foarte important pentru mine: este vorba de domnul Dan Puric, in a carui trupa lucrez inca din primul an de facultate. Am invatat sa ma joc mai mult, sa jonglez intr-un ritm febril cu starile mele si situatiile de actorie, sa fiu mai atenta la detalii, sa pot juca orice sau cel putin sa ma arunc intr-o situatie cu sinceritate, ca un copil. Nu intamplator cineva spunea ca actorul e un copil mare. In paralel, la scoala am trecut printr-o gama diversa de partituri: in anul I am jucat-o pe domnisoara Zissu, intr-o dramatizare dupa Noaptea de Sanziene de Mircea Eliade, in anul II am studiat Cehov: Sonia Unchiul Vanea; Arkadina Pescarusul, si un exercitiu interesant: Paraschiva din Domnisoara Nastasia. In anul III a urmat Shakespeare: Catarina- Imblanzirea Scorpiei; Lady Ann- Richard III; Lucetta Doi tineri din Verona; Caragiale: Mita Baston- D ale carnavalului, Veta- O noapte furtunoasa. Anul IV a venit cu o noua provocare: Sgualda din Flecarelile ...
VITTO PANDOLFI - "ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL"
ION ZAMFIRESCU - "ISTORIA UNIVERSALA A TEATRULUI"
GOLDONI - "MEMORII"
DENIS DIDEROT - "PARADOXUL DESPRE ACTOR"
GEORGE BANU, MIHAELA TONITZA IORDACHE - "ARTA TEATRULUI"
STANISLAVSKI - "MUNCA ACTORULUI CU SINE INSUSI"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
