Reclama (din latinescul clamare - a striga, a chema, a proclama) a luat o data cu aparitia tiparului, forma anutului, pana in secolul al XIX-lea, respectiv inceputul secolului al XX-lea, vorbindu-se in tot acest interval despre anunt si reclama. Termenul public, de unde s-a format si termenul de publicitate (latin. publicus) a fost utilizat initial in sens juridic, ca publicitate a dezbaterilor, deliberare publica , deschisa, in opozitie cu secretul, iar in secolul al XIX-lea a dobandit si semnificatia comerciala. In secolul al XVIII-lea, publicus a dat termenul de publicist, adica cel ce scria despre dreptul public, iar in secolul al XIX-lea a circulat cu sensul de jurnalist. Mai tarziu, termenul publicist a fost sinonim cu polemist (autor de aritcole de opinie, de la polemos, lat.- lupta, confruntare), iar in unele spatii culturales-a pastrat echivalenta cu jurnalist (profesionist sau ocazional).
Publicitatea constituie un mijloc de actiune psihologica prin care se doreste captarea sau marirea interesului colectiv, fata de continutul unei oferte. Aceasta oferta poate fi una directa sau indirecta.
Astfel "negustorul incearca sa influienteze piata, partidul politic pe alegatori si chiar statul este adesea obligat sa recurga la mijloace publicitare pentru a convinge natiunea sau diversele elemente ale acesteia, determinandu-le sa-i accepte in chip nesilit sugestiile"
Astfel, publicitatea reprezinta o metoda la care se apeleaza pentru a se obtine un castig. De asemenea, publicitatea poate constitui mijlocul de a obtine o hotarare a unor persoane, trezindu-le o dorinta si indemnandu-le sa ia o decizie, libera totusi, in vederea realizarii ei.
In ultimul timp, actiunea publicitara cauta noi metode tehnice tinand seama de necesitatea de cunoastere a psihologiei cumparatorului , asupra caruia trebuie exercitate influiente noi in sensul urmarit de vanzator.
Copiii si adolescentii sunt expusi zilnic unor exemple negative. De la scene de violenta, la reclame cu produse nesanatoase sau personaje cu un comportament deviant.
Studiile realizate in acest domeniu arata ca in primii ani ai vietii, expunerea la astfel de scene si mesaje influenteaza copiii si adolescentii, care au tendinta sa imite ceea ce vad.
Mesajele la care sunt expusi copii trebuie sa fie filtrate in mod permanent atat de institutiile abilitate in acest domeniu cat si de persoanele care sunt responsabile de cresterea si educarea copiilor intrucat pana la varsta de 18 ani sunt vulnerabili.
Se cunoaste faptul ca in primii ani de viata copii asimileaza tot felul de informatii, incep sa-si faca o imagine despre lumea inconjuratoare si este responsabilitatea adultilor sa le ofere imaginea corecta.
Asadar, daca pentru adulti o campanie publicitara are foarte mult de lucrat la nivelul axului psihologic, pentru a-i determina prin motivare intensa pe acestia sa consume sau sa cumpere un anumit produs, pentru copii aceasta campanie publicitara nu va trebui decat sa le prezinte prin mesaje si imagini vesele, captivante si amuzante, ceea ce acestia doresc sa vanda sau sa le faca cunoascut, fara a motiva dorinta copiilor spre a-si dori un produs.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
