Transporturile reprezinta sistemul circulator al intregii planete si in acelasi timp, al fiecarei tari in parte.
Se poate spune ca transportul reprezinta civilizatia, el constituind o importanta ramura a productiei materiale fara de care existenta unei societati moderne nu ar fi de conceput.
La realizarea circulatiei volumului imens de marfuri, transportului naval ii revine un rol de prim ordin, atat cantitativ, cit si ca operativitate, marile si oceanele lumii facind o punte de legatura fizica eficienta intre diverse parti ale lumii.
In India erau stabilite legaturi comerciale cu porturile de la Marea Rosie si deasemeni cu cele din Marea Chinei.
In Mediterana, prima natiune maritima a fost Fenicia, navigatorii fenicieni extinzindu-si legaturile comerciale dincolo de Gibraltar, la ocean.
Arta navigatiei si a comertului maritim, a fost preluata de greci. Demostene scria ca nici un comerciant nu pleaca pe mare fara sa plateasca anticipat calatoria cu nava, aceasta fiind o garantie pentru siguranta platii.
Rutele de navigatie comerciala ale greciei antice acopereau toata Mediterana si Marea Neagra. Navigatorii si comerciantii din insula Rodos au pus bazele practicii comerciale maritime recunoscute pina si astazi, unul dintre aceste principii fiind libertatea marii pentru toti, iar altul, conceptul de contributie comuna a participantilor la expeditia maritima in cazul pierderilor sau pagubelor facute in mod voluntar in scopul salvarii comune. Ulterior, Imperiul Roman a cunoscut o mare expansiune a comertului maritim, acesta ajungind pina in Europa de Nord.
Romanii au legiferat primii comertul maritim si cu toate ca nu sunt cunoscute detalii, se stie ca acesta acoperea cinci arii largi precum: - dreptul marii: marea este libera pentru toti; - navele: posesia legala a navei; - comertul: pricipii referitoare la transportul, livrarea si plata incarcaturii; - obligatii: responsabilitatilearmatorului, ale comerciantului si ale capitanului vasului; - arbitrajul: rezolvarea diferitelor dispute; Dezvoltarea comertului maritim a fost reluata in Mediterana de catre orasele din nordul Italiei, in principal Venetia si Genova. Astfel, vasele folosite pentru comert trebuiau facute cunoscute prin nume si port de inmatriculare, trebuiau sa fie in bune conditii de functionare si erau controlate-inspectate de catre autoritati maritime la sosirea si plecarea din port.
Comertul maritim modern este o activitate economica vasta si completa, atit ca volum al marfurilor aflate in trafic cit si ca valoare materiala a acestora, la care se adauga investitiile uriase de mare tehnicitate pentru nave ca mijloace de transport si pentru porturile moderne, ca mijloace de transbordare.
Comertul maritim, ca activitate economica de factura nationala sau internationala trebuie conceput si organizat in mod obligatoriu atit in raport de necesitate cit si pentru asigurarea rentabilitatii, functia sa principala fiind aceea de a face legatura intre productie si consum. Conditiile actuale ale ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
