Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibila care exprima actiuni, stari, existente, deveniri privite ca procese in desfasurare. De exemplu: a lucra, a citi; a sta; a fi, a se afla; a inflori, a infrunzi etc. in diferite contexte: ,,Am lucrat mai mult decat ei."; ,,Statea de veghe."; ,,Nu erau cum i-am crezut."; ,,Padurea va infrunzi." Semantic, verbul se deosebeste de alte parti de vorbire care exprima static numele actiunilor (substantivul).

Din punct de vedere morfologic, verbul prezinta o flexiune sintetica si una analitica exprimate prin categorii gramaticale specifice - diateza, mod, timp si aspect - si nespecifice - numar si persoana.

Din punct de vedere sintactic, prin functia de predicat, verbul constituie nucleul enuntului, iar prin celelalte functii sintactice nepredicative, se aseamana cu substativul si adjectivul.

Verbul are patru conjugari

- conjugarea I,cuprinde verbele care formeaza infinitivul cu sufixul -a: a canta, a schimba, a ploua, a cauta (lipsite de sufix si desinenta de persoana I singular la indicativ prezent); a desena, a lucra, a colabora, a se baza ( cu sufixul -ez si fara desinenta la persoana I singular a indicativului prezent).

Conjugarea I este cea mai productiva, mai bogata si mai stabila dintre toate conjungarile.

- conjugarea a II-a, cuprinde verbele care formeaza infinitvul cu sufixul -ea: a avea, a bea, a cadea, a putea, a placea, a tacea s.a.

Pe langa faptul ca este cea mai saraca (include aproximativ 20 de verbe mostenite), conjugarea a II-a este neproductiva si instabila.

- conjugarea a III-a, cuprinde verbele care au sufixul infinitival -e: a face, a merge, a coace, a trece, a scrie, a duce, a pune, a rupe, a fierbe, a arde.

Conjugarea a III-a este saraca, neproductiva si instabila. Putine imprumuturi din limbile romanice au intrat in limba romana: a discerne, a induce, a exclude, a decide.

- conjugarea a IV-a, cuprinde verbele care au sufixul infinitival -i, sau -i: a munci, a iubi, a veni, a fugi, a privi; a hotari, a tabari, a uri, a cobori, a dobori, a omori s.a.

Conjugarea a IV-a este foarte bogata si productiva prin fondul latin mostenit, prin imprumuturile mai vechi (din slava: a hrani, a citi, a iubi; din maghiara: a banui, a cheltui; din neogreaca: a se sclifosi, a se sinchisi), prin creatiile pe teren romanesc: a boli, a imblani, a imbrobodi, a ingriji, a (se) imbogati, a (se) inrosi etc.

Verbul se deosebeste de toate celelalte parti de vorbire printr-o flexiune foarte bogata exprimata prin categorii gramaticale specifice (diateza, modul, timpul) si