Gramatica limbii române

Definitie: substantivul este partea de vorbire care denumeste lucruri, fiinte, fenomene

ale naturii, stari cunoscute in gramatica sub numele de obiecte.

Functiile sinctactice ale substantivului:

Nominativ:

1.Subiect: Copilul se joaca.

2.NP: El este inginer.

3.ASA: Lidia, fiica prietenei mele, i-a facut cadou un acest ceas.

Genitiv:

1.NP: Meritele sunt ale elevei.

2.ASG: Lupta contra saraciei continua.

3.CI: Tinerii lupta impotriva nedreptatii.

4.CCL: Masina a stationat in stanga strazii.

5.CCT: Tu ai sosit acasa inaintea parintilor.

6.CCM: El a actionat gresit.

7.CCC: El a intarziat contra propriei sale vointe.

8.CCS: El se pregateste in vederea examenelor.

Dativ:

1.ASA: Far ce-mi luminezi mintea, adevarata calauza sufletului meu.

2.CI: Cinste eroilor patriei.

3.CCL: Stai locului, Ionele!

4.CCM: El a raspuns conform regulamentului.

Acuzativul:

1.NP: Podul este de beton.

2.ASP: Livada cu pomi a inflorit.

3.ASA: Am admirat-o pe prietena ta, adica pe Irina.

4.CD: Tu citesti cartea aceasta.

5.CI: Te gandesti la examen.

6.C.Ag: Problema este rezolvata de elevi.

7.CCL: El se indreapta spre oras.

8.CCT: El a invatat toata ziua.

9.CCM: Colegul tau calca a popa.

10.CCC: Copilul plangea de durere.

11.CCS: Tu te pregatesti pentru examen.

Vocativ: este singurul caz in care substantivul nu are functie sinctactica. El exprima o

chemare.

Declinarea:

Nominativ: -copilul - copila -copiii - copilele

Dativ: -copilului - copilei - copiilor - copilelor

Acuzativ: -copilul - copila - copiii - copilele

Vocativ: -copilule! - copilo! - copii! - copilelor!