Determinarea Maturității Fibrelor de Bumbac - Metode de Determinare

Maturitatea sau gradul de coacere conditioneaza obtinerea unor fibre de bumbac de calitate superioara, intrucat fibrele necoapte, nematurizate, sunt slabe, inapte pentru filare si nu pot fi vopsite in conditii optime.

Gradul de coacere sc poate stabili dupa mai multe criterii si anume:

- dupa lumen, care este cu atat mai stramt cu cat fibra este mai coapta;

- dupa grosimea peretilor, care este proportionala cu gradul de maturitate;

- dupa procentul de celuloza si afinitate fata de coloranti, intrucat aceasta afinitate este mai mare cu cat fibra este mai matura;

- dupa numaru1 rasuciturilor fibrei, care sunt cu atat mai numeroase cu cat au un grad de maturitate mai apropiat de cel mijlociu;

- dupa posibilitatea de mercerizare, care este maxima la bumbacul bine copt.

Prin maturizarea fibrei, peretele secundar se ingroasa iar lumenul devine tot mai ingust. Maturitatea se defineste ca find raportul dintre latimea bumbacului si grosimea peretelui.

Maturitatea bumbacului se poate determina prin mai multe metode,cele mai importante sunt:

- Stabilirea raportului dintre grosimea lumenului si grosimea medie a peretilor;

- Prin lumina polarizata;

- Compararea cu mostrele etalon.

1. Determinarea maturitatii prin masurarea canalului si peretilor fibrelor

1.1 Descrierea metodei

Dupa cum am aratat si mai sus, maturitatea reprezinta gradul de coacere a fibrelor si se poate determina prin raportul intre latimea lumenului si grosimea peretelui interior al fibrelor.

Este o metoda precisa care se bazeaza pe stabilirea raportului dintre grosimea canalului si a peretilor cu relatia:

in care:

C = grosimea canalului (um);

P1 = grosmea unui perete (um);

P2 = grosimea peretelui opus (um).

Masurarea grosimii canalului