Prelucrarea prin Așchiere

1. Scopul şi conţinutul lucrării

- Cunoaşterea principalelor procedee de prelucrare prin aşchiere.

- Studierea mişcărilor de lucru şi a modalităţilor de fixare a semifabricatului

şi a sculei pe maşina-unealtă.

- Cunoaşterea parametrii regimului de aşchiere.

2. Consideraţii generale

2.1. Elementele sistemului tehnologic MUSDP

Procesul de aşchiere este procesul de tăiere-deformare, desprindere

şi îndepărtare sub formă de aşchii a surplusului de material de pe piesa

semifabricat, în scopul generării suprafeţelor şi obţinerii dimensiunilor

şi a condiţiilor tehnice impuse piesei, prin desenul de execuţie al

acesteia.

- Pentru desfăşurarea procesului de aşchiere este necesară o maşină de

lucru, numită maşină-unealtă, una sau mai multe scule aşchietoare,

dispozitive de poziţionare-fixare a sculelor şi a piesei de prelucrat, cât şi o

serie de instrumente, aparate sau instalaţii pentru controlul tehnic de calitate.

Ansamblul format din maşina-unealtă (M.U.), scula aşchietoare (S.A.),

dispozitivele de poziţionare – fixare a sculei (D.S.) şi a piesei (D.P.) şi

piesa de prelucrat (P.), poartă denumirea de sistem tehnologic

MUSDP (maşină-uneltă-sculă-dispozitiv-piesă).

(fig. 1.1).

- Maşina unealtă încorporează toate elementele structurale ale sistemului

tehnologic.

CINEMATICA PROCESULUI DE

PRELUCRARE PRIN AŞCHIERE

BAZELE AŞCHIERII

- Piesa şi scula aşchietoare constituie elementele finale ale sistemului,

scula servind efectiv la îndepărtarea surplusului de material.

- Dispozitivele de prindere a sculei şi piesei asigură poziţionarea şi fixarea

elementelor finale (scula şi piesa) în poziţia relativă impusă şi în condiţii de

rigiditate.

2.2. Suprafeţele piesei semifabricat

Forma pieselor ce intră în componenţa diferitelor maşini, aparate,

utilaje etc. este determinată în primul rând de scopul funcţional al acestora,

cu toate că asupra formei influenţează în destul de mare măsură şi alţi

factori, precum: dimensiunile, rezistenţa mecanică necesară, tehnologia de

fabricare, economia de material. Forma suprafeţelor ce mărginesc o piesă

este plană sau spaţială, în general analitică (exprimabilă matematic). Există

uneori şi suprafeţe complexe, imposibil de exprimat analitic.

- Procedeul analitic de prelucrare-generare prin aşchiere a suprafeţei unei

piese dată prin desenul tehnic de execuţie (prin care se impune forma,

dimensiunile, poziţia relativă în raport cu alte suprafeţe şi calitatea

suprafeţei) presupune ca, înainte de înlăturarea adaosului de prelucrare, să

existe o suprafaţă de început.

Suprafaţa de la care se porneşte în generarea respectivă se numeşte

suprafaţă iniţială (Si), iar suprafaţa obţinută în urma generării prin aşchiere

– suprafaţă prelucrată sau generată (Sp).

Stratul de material cuprins între suprafaţa iniţială şi suprafaţa

prelucrată se numeşte adaos de prelucrare.