Mărfurile

Prin mărfuri se înţelege, în general, acele bunuri materiale achiziţionate de o unitate patrimonială în scopul revânzării lor.

Evidenţa acestor bunuri materiale se realizează în contabilitate cu ajutorul contului 371 “Mărfuri”. Este un cont de activ care înregistrează în debit valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea unităţii astfel: achiziţionate cu plată de la furnizori, aduse de la terţi, aduse ca aporturi în natură la capital de către acţionari sau asociaţi, plătite din avansuri de trezorerie, materiale şi obiecte de inventar vândute ca mărfuri, plusuri constatate la inventar sau primite prin donaţii şi cu titlu gratuit.

În creditul contului se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din patrimoniul unităţii pe următoarele căi: prin vânzare, date în custodie sau consignaţie la terţi, retragerea aportului în natură la capital de către întreprinzător, lipsuri constatate la inventariere neimputabile, perisabilităţi şi pierderi din calamităţi la mărfuri.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc.

Pentru evidenţa diferenţelor între preţul prestabilit şi costul de achiziţie efectiv al mărfurilor se utilizează contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”. Deci cu ajutorul acestui cont se va evidenţia adaosul comercial (sau marja comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea unităţii cu activitate comercială.

Este un cont de pasiv, rectificativ al valorii de înregistrare al mărfurilor şi evidenţiază în credit valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune, iar în debit valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute.

Soldul creditor al contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.

Calculul diferenţei de preţ aferente mărfurilor vândute, în practica contabilă comercială se stabileşte pe cale indirectă după metoda coeficientului mediu de diferenţe (de repartizare).

Potrivit acestei metode coeficientul mediu de repartizare se calculează cu ajutorul următoarei relaţii:

K=Si378 + Rc378 / Si371 + Rd371 x 100

în care:

Si – sold iniţial;

Rc – rulaj creditor;

Rd – rulaj debitor.

Suma diferenţelor de preţ aferente mărfurilor ieşite se calculează:

S = K x Rc

CONTABILITATEA MARFURILOR

GRUPA 37

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori. Un prim factor il reprezinta forma circulatiei : cu ridicata (en gross) sau cu amanuntul (en detail). In cazul circulatiei marfurilor en-gros, vanzarea se face pe baza de documente, incasarea urmand a se realiza ulterior, prin virament, si, de aici, necesitatea interventiei unui cont anume, 411 “Clienti”, care sa evidentieze creantele din momentul vanzarii marfurilor pana in momentul incasarii lor, in cazul circulatiei en detail, vanzarea se face, de regula, cu plata imediata, in numerar. Un alt factor de influenta il constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosita : inventarul permanent sau inventarul intermitent. In primul caz, contul de marfuri este folosit pe masura ce au loc operatiuni cu marfuri, evidentiind toate intrarile si toate iesirile, astfel incat, in orice moment, prin soldul sau, acest cont indica valoarea marfurilor in stoc, permitand controlul gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a stocurilor. In cazul inventarului intermitent, contul de marfuri intervine numai la sfarsitul lunii, cand, pe baza inventarului faptic se determina valoarea marfurilor in stoc, care se “blocheaza” in acest cont, diminuandu-se cheltuielile cu marfuri, inregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrarilor de marfuri. La inceputul exercitiului urmator intervine din nou contul de marfuri care se crediteaza, valoarea stocului initial fiind preluata din nou de contul de cheltuieli privind marfurile.