Programarea calculatoarelor

Scopul lucrarii este familiarizarea studentilor cu alfabetul limbajului, cuvintele-cheie, conventiile de

denumire a variabilelor, tipurile de date de baza precum si declaratia si definitia unei variabile.

I. OBSERVATII TEORETICE

1.1. Cuvinte-cheie. Alfabetul limbajului

Ca in orice limbaj de programare exista o multime de combinatii (simboluri) care sunt

rezervate, adica este interzisa folosirea lor in alte situatii (sau contexte de lucru) decat cele

impuse de compilatorul acelui limbaj.

Aceste simboluri rezervate acopera atat tipurile de date de baza (pe care le vom studia la

punctul 1.3.), a modificatorilor acestora (acelasi paragraf), cat si situatiile in care se impun

decizii sau in cazurile in care se definesc tipurile de date omogene sau neomogene (enumerari,

structuri si uniuni). Vom vedea pe parcursul laboratoarelor exact despre ce este vorba.

Pentru comunicarea in C exista o serie de cuvinte (multimi de simboluri) pe care

compilatorul le aduce, predefinite, si pe care un programator trebuie sa le retina. Prin exercitii, el

va trebui sa faca asocierile necesare pentru a le folosi asa cum se impune.

Cuvintele-cheie sunt:

auto enum short while

break extern sizeof

case float static

char for struct

const goto switch

continue if typedef

default int union

do long unsigned

double register void

else return volatile

Prima remarca este aceea ca numarul acestor cuvinte-cheie este rezonabil, adica nu atinge un

numar exagerat de mare. Acesta constituie, fara indoiala, un avantaj.

Toate aceste simboluri au asociata o serie de reguli de sintaxa, care le defineste complet

modul de folosire, si care cuprinde si exceptiile de la regula generala.

Un exemplu este regula de sintaxa pentru const: acesta este un modificator de format, in

sensul ca aduce reguli in plus la folosirea tipurilor de data de baza. Apare de obicei inaintea, dar

poate si succede, unui cuvant-cheie ce specifica un tip de data de baza (cum sunt char, int sau

Programarea Calculatoarelor - indrumar de laborator 14

float). Efectul este acela al declararii unei constante de acel tip, ceea ce inseamna ca, fara

initializarea variabilei respective in momentul declararii, ea nu are nici un sens.

Un exemplu corect:

const int a = 10; // constanta in baza 10, initializata la declarare

si unul incorect:

const int a; // aici apare marcata o eroare de sintaxa

In cel de-al doilea caz, nespecificand o valoare de inceput constantei a, nu o vom putea folosi

decat dupa specificarea unei valori, adica:

a = 10; // si aici apare o eroare de sintaxa

printf("n Valoarea lui a: %i", a);

// aici este folosita, pentru afisare, valoarea lui a.

Apare contradictia: orice constanta nu are dreptul de a aparea intr-o atribuire -

instructiunea C prin care se stabileste o valoare pentru entitatea din partea stanga a semnului de

egalitate. Deci, pe linia:

a=10;

vom avea un mesaj de eroare din partea compilatorului, de genul:

5 - C:BCMyAppLaboratorlab2_1.cpp - uninitialized const 'a'

6 - C:BCMyAppLaboratorlab2_1.cpp - assignment of read-only variable 'a'

Cifrele de la inceputul randurilor care denumesc eroarea arata numarul liniei din program

unde a aparut acea eroare.

Observatie:

In sursele salvate cu extensie cpp compilatorul (fiind unul propriu C++) sunt valabile si

unele dintre functiile considerate ne-standard, impreuna cu fisierele header asociate (v. getch()

alaturi de conio.h).

Modificatorul short este aplicabil doar tipului intreg (int).

Dupa cum vedeti, exista, bine stabilite, anumite caracteristici si comportamente ale

compilatorului, in diferite contexte de lucru, asa cum aminteam la inceput. Rolul exercitiilor de

pe parcursul laboratoarelor este acela de a evidentia aceste particularitati.

! Luati toate notitele pe care le considerati necesare pentru a retine cat mai multe dintre

aspectele intalnite. Rapiditatea si modul de intelegere depind si de felul in care va marcati prin

comentarii aceste erori. !