Războaie napoleniene

Armata lui Napoleon a fost prima armata alcatuita din recruti. Tactica acesteia se baza pe coloanele de pe campurile de lupta care luptau cu baioneta iar strategia pe corpurile de armata independente.

Razboaiele din epoca napoleoniana au durat peste 20 de ani, din 1796 pana in 1815. In acea perioada Europa s-a confruntat cu o serie de conflicte si de campanii militare care se desfasurau de pe coasta spaniola a Atlanticului pana in deserturile egiptene iar, spre nord, pana la portile Moscovei. In spatele acestora statea geniul militar si ambitia unui singur barbat, Napoleon Bonaparte. Accederea lui la putere, de la razboaiele guvernului revolutionar francez din Italia de la sfarsitul anilor 1790, pana la proclamarea sa, in 1804, ca imparat al Frantei, i-a facut pe multi europeni sa-l considere ca pe un nou Alexandru cel Mare si eliberatorul popoarelor oprimate din Europa. Altii l-au considerat tiran si distrugatorul vechii ordini europene care a dominat continentul vreme de secole.

Revolutia franceza

Inainte de Napoleon, si chiar si inainte de revolutia franceza din 1789, razboaiele europene se desfasurau intre armate similare, mult mai mici, cu ofiteri aristocrati, si in care asediile aveau o pondere insemnata. Era un tip de razboi formal intre monarhiile aflate in competitie, fara sa puna in pericol stabilitatea regatelor sau sa submineze ordinea enropeana.

Revolutia franceza a schimbat toate acestea. Aceasta a trimis regele Frantei si majoritatea aristocratiei la ghilotina si atunci cand armatele Imperiului Austriac si Prusiei au inceput sa faca presiuni, revolutia franceza a fost cea care a recrutat masele de francezi pentru a pune capat pericolului, creand in 1794 o armata de 750.000 de soldati.

Napoleon a folosit sentimentele nationale , si spiritul de lupta ale francezilor pentru a-si satisface propriile ambitii. Acest avant emotional, combinat cu geniul strategic unic al lui Napoleon a dus la crearea celei mai puternice masini militare a acelor vremuri.

Corpurile de armata

Armata franceza creata de Napoleon - si care in 1805 a fost botezata La Grande Armee- se baza pe ideea corpurilor de armata, o unitate independenta de 30-40.000 de oameni, continand intre doua pana la patru divizii de infanterie, o divizie de cavalerie usoara, pana la 40 de tunuri, si unitati de genisti. In campanie un corp de armata putea opera independent dar era intotdeauna sub comanda directa a lui Napoleon, in centrul armatei sale el pastra rezerve impresionante de cavalerie si de artilerie, utilizate pentru accelerarea inaintarii diferitelor corpuri si pentru ca inamicii sa intre in lupta doar in momentul ales de el.

Aceasta metoda de organizare a armatei facea ca trupele sale sa poata fi desfasurate de-a lungul unei lungi linii de mars - mentinand incertitudinea inamicului in ceea ce privea intentiile sale reale, pana cand corpurile si trupele de rezerva puteau fi combinate pentru atacul decisiv. Daca strategiile din secolul precedent implicau manevrele si batalia propriu-zisa ca fenomene separate, La Grande Annee le-a contopit, devenind parti ale aceluiasi obiectiv - distrugerea inamicului. Pe Napoleon nu-l interesau conflictele minore care, chiar si in cazul unei victorii, lasau armatele inamice aproape intacte. Intotdeauna scopul lui era de a zdrobi opozifia si apoi de a dicta termenii. In 1805 de exemplu, in batalia de la Austeriitz el a infrant armatele combinate ale Prusiei, Austriei si Rusiei, ramanand astfel practic fara nici un inamic si devenind stapanul absolut al Europei.