Senzori și Traductoare Rezistive

1. Scopul lucrării.

Scopul prezentei lucrări este acela de a cunoaşte principalele tipuri de senzori şi traductoare parametrice rezistive, a mărimilor care pot fi măsurate cu ajutorul lor, precum şi a principiilor care stau la baza funcţionării acestora.

2. Noţiuni teoretice.

2.1. Clasificarea senzorilor şi traductoarelor rezistive

Rezistenţa electrică a unui element de circuit, realizat dintr-un conductor electric, se calculează cu bine cunoscuta relaţie:

Al Rρ= (1.1)

unde: ρ - rezistivitatea materialului;

l - lungimea conductorului;

A - aria secţiunii transversale a conductorului.

În consecinţă, variaţia rezistenţei electrice R poate fi produsă prin variaţia unuia dintre parametri care intervin în relaţia (1.1). Senzorii şi traductoarele rezistive reale pot fi:

a) senzori şi traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se obţine prin variaţia lungimii conductorului:

- traductoare potenţiometrice;

- traductoare rezistive cu contacte;

- senzori tensometrici, etc.

b) senzori rezistivi la care variaţia rezistenţei se obţine prin variaţia rezistivităţii:

- senzori termorezistivi;

- senzori fotorezistivi;

- senzori de umiditate;

- senzori de presiune etc.

2.2. Prezentarea senzorilor şi traductoarelor rezistive utilizate în lucrare.

2.2.1. Traductorul rezistiv de deplasare unghiulară

În funcţie de precizia care este cerută ,aceste traductoare (atât în varianta "unghiulară", cât şi în varianta "liniară") pot fi:

- cu peliculă de carbon;

- bobinate.

Majoritatea sunt însă bobinate, materialele utilizate la confecţionarea acestora având calităţi net superioare, în primul rând o variaţie extrem de redusă cu temperatura. Traductorul de deplasare unghiulară poate fi prezentat atât în varianta "normală", cât şi în varianta "multitură", caz în care conductorul este bobinat neinductiv pe un suport elicoidal cu m spire (uzual m=10).

Caracteristica de conversie a traductorului ( Fig. 1.1) este dată de relaţia: