Metalurgia Pulberilor

Prelucrarea prin agregare cu pulberi este un procedeu de prelucrare dimensionala care in a cunoscut o larga dezvoltare in toate ramurile industriei in ultimul deceniu. Fata de metalurgia clasica (bazata pe topire si turnare) aceasta prelucrare consta in obtinerea si utilizarea pulberilor metalice, ca atare, sau sub forma produselor sinterizate, caracterizata in esenta prin faptul ca:

- se bazeaza pe fenomenele de sudare a particulelor metalice sub influenta presiunii si caldurii;

- evita topirea si turnarea metalelor sau a aliajelor lor;

- aplica o parte din tehnologia clasica de elaborare a produselor ceramice propriu-zise (de tip portelan, materiale refractare etc.);

- permite obtinerea produselor cu configuratie mai putin complexa direct la forma geometrica si dimensiunile finale, fara alte prelucrari ulterioare.

Procesul de prelucrare prin agregare de pulberi este foarte interesant. Astfel se pleaca de la pulberi de metale (sau combinatii metalice ori chiar metaloide) urmand ca acestea sa fie intim amestecate in proportile necesare care corespund compozitiei chimice a aliajului pe care dorim sa il obtinem.Odata terminate aceste doua procese se trece la pasul urmator: amestecul obtinut este presat in in forma dorita in matrite metalice, iar comprimatele de pulberi, astfel obtinute supuse unui tratament termic adecvat, pentru a obtine corpuri relativ compacte cu proprietati fizico-mecanice dorite.

Acest tratament termic, cunoscut sub numele de sinterizare, are o influenta preponderenta asupra proprietatilor corpurilor obtinute si este de fapt operatia esentiala a intregii tehnologii a prelucrarii prin agregare de pulberi realizandu-se intotdeauna la o temperatura inferioara temperaturii de topire a metalului respectiv sau a componentului cel mai putin refractar dintr-un amestec de pulberi intr-o atmosfera neutra sau in vid ceea ce impiedica oxidarea pulberilor metalice.

Pulberea este materialul format din particule (granule) de metale pure, de aliaje de compusi intermetalici, de compusi chimici ai metalelor sau de amestecuri mecanice ale mai multor componenti si ale caror dimensiuni pot varia intre 0,1 ... 1000 um. Marimea granulelor utilizate in agregarea pulberilor pe scara industriala este cuprinsa insa in limite mai restranse variind intre 1...400 um.

Pulberile metalice se caracterizeaza printr-o serie de proprietati fizice si chimice care determina in mare masura proprietatile finale ale produselor obtinute prin agregare de pulberi. Exista urmatoarele proprietati fizice mai importante: