Electromagneții de Curent Alternativ

Scopul lucrării

Studiul electromagneţilor de curent alternativ utilizând un electromagnet de acelaşi tip cu cel utilizat la lucrarea Electromagneţi de c.c. şi compararea rezultatelor obţinute în cele două şituaţii de alimentare a bobinei.

Programul lucrării

Determinarea experimentală a caracteristicii I(U)

Pentru determinarea caracteristicii I(U) se utilizează montajul următor:

Se fixează valoarea întrefierului iniţială δi=8...10 mm. Se alimentează înfăşurarea electromagnetului cu tensiune crescătoare 0...12xUn şi se notează simultan valorile tensiunii de alimentare şi ale curentului absorbit de electromagnet EM, atenţie deosebită acordându-se valorilor corespunzătoare momentului pornirii armăturii mobile (de la întrefier maxim) respectiv momentul imediat următor atingerii poziţiei de întrefier minim.

Determinarea experimentală a caracteristicii L(δ)

Se deconectează electromagnetul EM de la sursa de alimentare (separatorul S1) şi se măsoară cu un aparat numeric rezistenţa R a înfăşurării electromagnetului în stare caldă.

Se conecteză electromagnetul şi se alimentează la tensiune nominală. Se determină caracteristica I(δ), prin modificarea valorii întrefierului, introducând între piesele polare foiţe de material neferomagnetic (hârtie) de grosime 0,1 mm. Se menţine constantă tensiunea de alimentare.

Se calculează caracteristica L(δ) utilizând datele obţinute la trasarea curbei I(δ) şi folosind relaţiile:

Determinarea experimentală a caracteristicii F(δ)

Pentru determinarea caracteristicii F(δ) se utilizează montajul următor:

Pentru electromagnetul de tip E – I utilizat la lucrare se trasează curba F=f(U) la întrefier minim, pentru următoarele tensiuni de alimentare ale EM: 1,2xUn; Un; 0,85xUn. Valoarea forţei medii F se măsoară cu ajutorul unui dinamometru D urmărind indicaţia acestuia în momentul desprinderii armăturii.

Se trasează F=f(δ) pentru tensiuni de alimentare constante ale bobinei: Un; 0,85xUn. Modificând valorile întrefierului cu ajutorul unor foiţe din material neferomagnetic plasate între piesele polare. Valoarea forţei medii F se măsoară cu ajutorul unui dinamometru D, sistemul de încărcare fiind reglat pe o poziţie corespunzătoare forţei maxime ce urmează a fi determinate. Se vor realizat determinări experimentale pentru un număr minim de 6 valori ale întrefierului (δ=0...2 mm).