Standardizarea

Inceputurile acestei activitati dateaza din perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate in 1937-1938 in cadrul AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din Romania.

In anul 1948 a luat fiinta Comisiunea de Standardizare, primul organism national de standardizare.

Dupa o serie de reorganizari ale organismului national de standardizare, in 1970 a luat fiinta Institutul Roman de Standardizare - IRS care a functionat pana in anul 1998.

Ordonanta 39/1998 a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 355 din 6 iunie 2002 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 447 din 26 iunie 2002

Standardele variaza ca si caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: incepand cu toate aspectele tehnice, economice si sociale ale activitatii umane si incheind cu toate disciplinele de baza cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

- Sunt coerente si consecvente : standardele sunt elaborate de catre comitetele tehnice care sunt coordonate de catre un organism specializat si asigura depasirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate si diferite politici comerciale;

- Rezulta din participare : standardele reflecta rezultatele activitatii desfasurate in comun ce implica toate partile competente si sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producatori, utilizatori, laboratoare, autoritati, consumatori etc.

- Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau dupa cum dicteaza circumstantele pentru a le asigura actualitatea si, de aceea, evolueaza impreuna cu progresul social si tehnologic;

Ca regula generala, standardele nu sunt obligatorii, acestea avand o aplicare voluntara. In anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi in domeniile legate de securitate, instalatii electrice sau in contracte publice).

1.1.3 Rolul standardelor

Un standard reprezinta un nivel de experienta si tehnologie care face ca prezenta industriei in elaborarea sa sa fie indispensabila.

Acesta este un document de referinta folosit, in special, in contextul contractelor publice sau in cadrul comertului international, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale.

Standardele sunt folosite de catre industriasi ca si referinta indiscutabila ce simplifica si clarifica relatiile comerciale dintre partenerii economici.

Pentru factorii economici, standardele sunt:

- Un factor de rationalizare a productiei : standardul face posibila stapanirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricatie, pentru cresterea productivitatii, dand un sentiment de securitate operatorilor si instalatorilor;

- Un factor de clarificare a tranzactiilor : in fata unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenta sistemelor de referinta faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor si reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitatilor, optimizeaza relatiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor incercari suplimentare;

- Un factor de inovare si dezvoltare a produselor : participarea la activitatea de standardizare favorizeaza anticiparea si prin aceasta asigura progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil in inovare datorita transferului de cunostinte;

- Un factor de transfer al noilor tehnologii : standardizarea faciliteaza si accelereaza transferul de tehnologie in domeniile care sunt esentiale atat pentru companii, cat si pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere - CIM etc.)

- Un factor pentru selectarea strategica a companiilor : participarea la standardizare inseamna introducerea solutiilor adaptate la competenta unei companii si echiparea acelei companii pentru a putea concura intr-un mediu economic competitiv. Asta inseamna sa actionezi in spiritul standardizarii, nu sa suporti costurile.

1.1.4 Tipuri de standarde

Se pot mentiona patru tipuri mari de standarde:

Standarde de prescriptii fundamentale care se refera la terminologie, metrologie, conventii, semne si simboluri etc.

- Standarde pentru metode de incercare si pentru analiza care masoara caracteristicile;

- Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei specificatii pentru un serviciu (standarde pentru activitati de servicii) si pragurile de performanta ce trebuie atinse (utilizare adecvata, interfata si interschimbabilitatea, sanatate, securitate, protectia mediului, contracte standard, documentatia ce insoteste produsele sau serviciile etc.);

- Standarde de organizatie care se refera la descrierea functiilor unei companii si la relatiile dintre acestea, cat si la structurarea activitatilor (managementul si asigurarea calitatii, mentenanta, analizele de valoare, logistica, managementul calitatii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul productiei etc.)

Standardizarea nationala

Fiecare tara are propriul sistem national de standardizare. Organismele principale sau cele mai reprezentative sunt membre ale organismelor regionale sau internationale.

Prin Ordonanta 39/1998 se pun bazele standardizarii voluntare in Romania. De la aceasta data, organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din Romania - ASRO.

Legea prevede in primele doua capitole se

Cap. I - DENUMIREA, SEDIUL SI DURATA ASOCIATIEI

Art. 1. - (1) Asociatia de Standardizare din Romania - denumita, in prezentul Statut, Asociatia - este o persoana juridica romana de drept privat constituita in baza prevederilor legale cu privire la asociatii si fundatii, cu statut juridic de asociatie, de interes public, fara scop patrimonial, neguvernamentala, apolitica, cu personalitate juridica si inscrisa in Registrul special al asociatiilor si fundatiilor prin Sentinta civila nr. 205 din 20 octombrie 1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.