Microeconomie

1. STRUCTURA ACTIVITĂŢII ECONOMICE (ECONOMIE REALĂ)

a) Pe procese fundamentale: de producţie, de repartiţie, de schimb, de con¬sum, de cercetare ştiin¬ţifică, de conducere (managerial);

b) Pe sectoare de activitate: : sectorul primar, sectorul secundar, sectorul terţiar şi sectorul cuaternar;

c) Pe nivele de agregare:

-Microeconomia;

-Mezoeconomia;

-Macroeconomia.

2. PARTICULARITĂŢILE LEGILOR ECONOMICE

a) acţionează doar ca tendinţă, acţiunea lor putând fi dejucată de o forţă contra;

b) sunt compatibile cu iniţiativa şi activitatea individului;

c) sugerează doar ideea de raporturi stabile între anumite acte, forţe şi com¬ponente economice, legăturile exprimate de acestea sunt necesare nu¬mai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prealabile.

3. ATRIBUTELE PROPRIETĂŢII

a) dreptul de posesiune a bunurilor;

b) dreptul de utilizare a bu¬nurilor;

c) dreptul de administrare şi gestionare a bu¬nurilor;

d) dreptul de dispoziţie asupra bunurilor;

f) dreptul de uzufruct (drept de culegere a roadelor).

4. PROBLEME ECONOMICE FUNDAMENTALE:

a) Ce trebuie produs?

b) Cât trebuie produs?

c) Cum trebuie produs?

d) Cine este destinatarul produsului?

5. TIPURI DE SISTEME ECONOMICE

a) sistemul economiei naturale;

b) sistemul economiei de piaţă;

c) sistemul economiei de tip comandă;

d) sistemul economiei mixte.

6. CONDIŢIILE APARIŢIEI PRODUCŢIEI DE MĂRFURI

a) Diviziunea socială a muncii

- adică specializarea agenţilor economici pe diferite activităţi independente (agricultură, industrie, comerţ etc.) di care se obţin bunuri de un anumit fel

b) Autonomia (independenţa producătorilor)

- care se întemeiază pe o anu¬mită formă de proprietate şi, în primul rând, pe proprietatea particulară, care dă drep¬tul agenţilor economici să-şi înstrăineze bunurile produse pe principii economice, adi¬că contra altor bunuri, bunuri care, în acest fel, dobândesc calitatea de marfă

7. CATEGORII DE AGENŢI ECONOMICI

a) Firmele (întreprinderile;

b) Gospodăriile populaţiei (menajele);

c) Administraţia publică;

d) Administraţia privată;

e) Instituţiile financiare;

f) Întreprinderile de asigurări;

g) Străinătatea (restul lumii).

8. FUNCŢIILE ÎNTREPRINDERII SI MANAGEMENTUL

FUNCŢIILE ÎNTREPRINDERII:

a) Funcţia de cercetare-dezvoltare;

b) Funcţia de producţie;

c) Funcţia comercială;

d) Funcţia financiar-contabilă;

e) Funcţia de personal.

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI:

a) Funcţia de previziune;

b) Funcţia de organizare;

c) Funcţia de coordonare;

d) Funcţia de antrenare-comandată;

e) Funcţia de control-evaluare.

9. DEFINIŢIA CAPITALULUI PRODUCTIV FIX SI CIRCULANT

a) Capitalul productiv (real, tehnic) reprezintă partea din patrimoniul (averea) fir¬mei, ce se concretizează în utilizările în procesul de producţie.

b) Capitalul fix (imobilizări corporale) reprezintă acea parte a activului unei firme care participă la mai multe cicluri de producţie, fără a-şi modifica forma lor iniţială, consumându-se şi diminuându-şi valoarea în mod treptat, prin trans¬fe¬rarea acestora asupra noilor produse, lucrări sau servicii.

c) Capitalul circulant reprezintă acea parte a unei firme, ce se con¬cre¬tizează în: materii prime, materiale, stocuri pe di¬ferite stadii ale lanţului de producţie pen¬tru evitarea întreruperilor şi a salturilor în activitate.

10. PRAGUL DE RENTABILITATE

a) Pragul de rentabilitate liniar este o metodă care permite determinarea punc¬tului (PR) în care veniturile din vânzări (CA) egalează costurile de producţie

b) Pragul de rentabilitate nonliniar are la bază o cerere elastică (preţul se reduce o dată cu creşterea cererii) şi pune în evidenţă zonele de profit şi pierdere în cazul în care variabilele luate în calculul PR se modifică în timp

11. PRODUCTIVITATEA FAC¬TORILOR DE PRODUCŢIE

a) Nivelul productivităţii (W) se calculează ca raport între producţia obţinută (Q), într-un anumit orizont de timp într-un anumit cadru (loc de muncă, firmă, ramură, economie naţională) şi factorii de producţie utilizaţi (F);

b) Dinamica productivităţii.