Metode de fixare a prețurilor bazate pe cost

Metode de fixare a preturilor in intreprindere pe baza costurilor

Metode generale de fixare a preturilor

Acestea sunt:

a)fixarea pretului pe baza costului care porneste de la costurile de cumparare,putandu-se aplica un coeficient multiplicator pentru toate produsele ,fie coeficienti distincti.

b)fixarea pretului pe baza cererii adica cererea pentru un bun sa reflecte intensitatea nevoii pe care el o satisface şi sa se concretizează în cantitatea ce se cumpără într-o perioadă dată, la un anumit nivel al preţului.

c)fixarea pretului in conditiile concurentei –pretul este stabilit in functie de piata si de caracterul concurentei.

Fixarea preturilor pe baza costului in intreprindere

Costul este un element de fundamentare a pretului in viziunea producatorului-vanzator deoarece costul influenteaza indirect pretul format la piata, prin intermediul costului de oferta in pretul fundamentat.

Tipologia costurilor de producţie

Un criteriu important in analiza şi caracterizarea evoluţiei costurilor îl reprezintă timpul. Din acest punct de vedere există două categorii de costuri:

- costuri pe termen scurt;

- costuri pe termen lung.

A. Costurile de producţie pe termen scurt

Într-o perioadă scurtă de timp, un agent economic îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii tehnice de înzestrare cu mijloace de muncă (maşini, utilaje, construcţii etc.), iar producţia poate creşte sau descreşte pe seama celorlalţi factori de producţie, variabili, cum ar fi: materii prime şi materiale, forţă de muncă etc.

Pe o perioadă scurtă de timp modificarea costurilor este influenţată, mai ales de schimbările produse în elementele capitalului circulant şi a cantităţii şi eficienţei muncii depuse. În cadrul acestui orizont scurt de timp, costurile de producţie se pot clasifica după conţinutul şi modul lor de calcul în:

- cost total (cost complet, full cost);

- cost mediu (cost unitar);

- cost marginal.

a) Costul total (CT) cuprinde ansamblul cheltuielilor necesare pentru realizarea unui volum de producţie (Q) în anumite condiţii concrete. Se includ aici: cheltuielile cu aprovizionarea, fabricaţia şi desfacerea mărfurilor. După comportamentul lor faţă de modificarea volumului fizic al producţiei, costul total se împarte în:

- costuri variabile;

- costuri fixe.

Costurile variabile reprezintă costurile care se modifică într-o anumită proporţie,în acelaşi sens cu modificarea volumului fizic al producţiei. Nivelul costurilor variabile fiind în funcţie de volumul producţiei (f(Q)) se poate scrie relaţia:

CV = f(Q) (4.1)

Există elemente de cost care se pot modifica direct proporţional cu producţia, cum ar fi: consumul de materii prime, de semifabricate încorporate în produse etc., precum şi care nu se modifică strict proporţional cu producţia, cum ar fi: salariile pentru plata orelor suplimentare, cheltuielile cu combustibil etc.

Cheltuielile variabile se impart in:

- cheltuieli varibile proportionale

- cheltuieli varibile degresive

- cheltuieli varibile regresive

- cheltuieli varibile progresive

- cheltuieli varibile flexibile

a. Cheltuieli variabile proportionale se modifica in acelasi sens si ritm cu volumul fizic al productiei.

Indicele de variabilitate este egal cu 1.

Iv = 1

Se impart in :

- cheltuieli cu materiile prime si materiale directe

- cheltuieli cu manopera directa si protectia sociala aferenta

b. Cheltuieli variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odata cu cresterea volumului fizic al productiei dar intr-un ritm mai lent decat acesta. Indicele de varicbilitate este mai mic decat 1.

Iv < 1 sau 0 < Iv < 1 ( teoretic )

Se impart in:

- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

- cheltuieli cu personalul auxiliar si de deservire

c. Cheltuieli variabile regresive sunt acele cheltuieli care scad sensibil odata ce procesul de fabricatie a fost declansat. Scad sensibil dupa obtinerea primei sau unei unitati de produs.

Iv < 1 sau 0 < Iv < 1

Se impart in:

- cheltuieli cu incalzirea cuptoarelor, cazanelor, furnalelor, aparatelor pana la obtinerea primei unitati de produs.

Aceste cheltuieli se gasesc numai la anumite categorii de intreprinderi, in timp ce cheltuielile degresive se regasesc la toate intreprinderile , indiferent de profulul de activitate.

d. Cheltuieli variabile progresive sunt acele cheltuieli care cresc in acelasi timp cu volumul fizic al productiei, dar intr-un ritm superior fata de volumul fizic al productiei.

Iv > 1

Aici sunt cuprinse acele cheltuieli variabile generate de suprasolicitarea capacitatii de productie:

- cheltuieli cu salariile pentru lucrul de noapte sau sarbatori legale;

- cheltuieli cu repararea utilajelor sau in cazul folosirii peste parametrii normali.

f. Cheltuieli variabile flexibile sunt acele cheltuieli care urmeaza ritmul

de crestere al productiei dar cu anumite alternante. Aceste cheltuieli la un anumit timp au un anumit comportament.

Universitatea Valahia,2010