Globalizare

In secolul trecut a aparut un nou fenomen: globalizarea problemelor economiei. El se bazeaza pe unicitatea economiei mondiale si pe interactiunile puternice dintre tari.

Intre 1945 si 1973, economiile natiunilor industrializate din Europa de Vest, Japonia si SUA au crescut destul de repede incat sa imbunatateasca standardele de viata pentru cetatenii lor. O crestere similara a fost inregistrata si la unele (dar nici pe departe toate) natiuni in curs de dezvoltare, in special in tarile Asiei de Sud, ca Taiwan, Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud. Mai multi factori au contribuit la aceasta performanta istorica. Dupa devastarea produsa de al doilea razboi mondial, un boom al reconstruirii, combinat cu ajutoare din partea SUA, a generat o crestere rapida in Europa de Vest si Japonia. Corporatiile americane multinationale au investit mult in restul lumii. Probabil cel mai important lucru: energia a devenit suficienta si ieftina.

Problemele energetice

Pana in 1973, cererea mondiala in crestere a facut din petrol o resursa rara si scumpa. Atunci OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), care controleaza marea majoritate a rezervelor mondiale de petrol, a avut oportunitatea de a mari preturile. Politica OPEC a redus posibilitatile cresterii economice rapide atat in tarile industrializate, cat si in cele in curs de dezvoltare, care nu produceau petrol. Petrolul, care in toamna lui 1973 costa 2$ barilul, se vindea in 1981 cu aproape de 20 de ori acel pret. Tarile lumii a treia au imprumutat sume mari de la banci din Europa de Vest si SUA. Din cauza dobanzilor mari, dezvoltarea lor a fost incetinita. Desi scaderea preturilor la mijlocul si sfarsitul anilor 1980 a avut un efect benefic, ea a marit povara asupra tarilor exportatoare de petrol ca: Mexic, Nigeria, Venezuela, Indonezia.

Inflatia si recesiunea

Unele economii avansate, in special in Japonia si Germania de