1. Scopul lucrării
Se prezintă problemele de securitate informaţională legate de tehnologiile wireless care vor juca un rol foarte important în anii ce urmeaza. Internetul viitorului va permite conectarea de oriunde, comunicarea cu oricine şi accesarea informaţiilor de orice fel, telefoanele celulare şi asistentii personali digitali sunt implicate într-un proces de contopire, laptopurile substituie adesea calculatoarele de birou.
Lucrarea îşi propune să pună în evidenţă aspectele de securitate specifice reţelelor wireless (fără fir) cu particularizări pe diferite protocoale.
2. Prezentare reţelelor „fără fir”
Un domeniu pentru care cererea există de mult timp şi care, în mod cert, va cunoaşte o creştere explozivă în urmatorii ani este accesul „fără fir” (radio, wireless) la informatie. Reţelele locale wireless (WLAN, reţele "Wi-Fi" – Wireless Fidelity - sau "wireless Ethernet") oferă organizaţiilor şi angajaţilor acestora libertatea de a acţiona independent de locul în care se afla. Oameni ce lucrează în aproape orice industrie cer adesea acces la reţelele organizaţiilor fără a fi legaţi de birourile lor printr-o multitudine de fire. Într-un chestionar al Information Security, aproape 73% din respondenţii din zona educaţionala au afirmat ca laptopurile au acces „fără fir” la reţelele lor. Cîteva exemple de spaţii ale unei universitati în care retelele wireless ar putea fi folosite cu succes sunt: sălile de mese, bibliotecile, sălile de curs mari – astfel, studenţii ar putea să îşi verifice e-mail-ul şi să facă schimb de fisiere în timp ce iau prânzul la cantina, iar profesorii ar putea utiliza aplicaţiile Web realizate în scop didactic din sălile de curs mari, nemaifiind conditionaţi de laboratoarele neîncăpătoare.
Începutul în segmentul reţelelor wireless a fost făcut prin implementări proprietare, dar standardele IEEE3 dezvoltate în ultimii ani au fost adoptate rapid, ducând la scăderea preţurilor, extinderea pieţelor şi deschiderea acestora pentru utilizatorii obişnuiţi.
Fizic, reţelele wireless sunt extensii ale reţelelor cu arie de acoperire locală clasice, dar utilizează unde radio pentru transportul datelor, în locul cablurilor de cupru sau din fibra optică. Ele sunt construite în jurul unui emiţător care este conectat la Internet. Calculatoarele ce posedă o antenă şi o cartelă WLAN pot accesa Internetul pe o rază de câteva sute de metri de la emiţător. În interiorul cladirilor aria de acoperire este de circa 300 de metri, iar în exterior de circa 2 km (dacă nu există bariere fizice – cum ar fi clădirile, denivelările de teren, copacii sau ploaia). Reţelele wireless pot conecta locurile unde instalarea de cablu este dificilă, cele aflate la etaje neconsecutive, diferite clădiri din cadrul campusurilor şcolare sau al companiilor, reţelele temporare, depozitele etc.
Figura nr. 1. - Schema tipica a unei retele wireless
sursa: King, M. C., Dalton, E. C., Osmanoglu, T. E., Security
Architecture (Design, Deployment & Operations), McGrawHill, 2001, p.236
Un scurt istoric arată că instalarea de reţele wireless se situează pe o curba puternic ascendentă. Potrivit unui raport recent al Allied Business Intelligence, în 2005 erau amplasate în toata lumea 9.4 milioane de noduri. Numărul lor a crescut
de aproape 10 ori în 2010, ajungând la 85 milioane. Se estimează că în 2012 numărul nodurilor va fi de circa 120 milioane (reprezentând o piaţă de 20 miliarde de dolari). Ca urmare a creşterii în popularitate a reţelelor radio, un număr tot mai mare de producatori de calculatoare portabile includ în produsele lor şi o cartel WLAN. În 2010, vânzarile din întreaga lume de hardware WLAN au fost de 12,5 miliarde de dolari.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
