Excel

Un loc important in sistemul programelor de informatica economica il ocupa procesoarele de tabele si reprezentari grafice dintre care Excel face obiectul acestei lucrari.

Aceste procesoare de tabele sunt instrumente software de mare putere, destinate prelucrarii informatiilor dispuse sub forma de tabel, intr-o mare varietate de structuri: bugete, balante de verificare, bilant, facturi, analize etc.

Programul de calcul tabelar Microsoft Excel face parte din suita MS Office, urmand versiunile acestuia: Excel 95, Excel 97, Excel 2000, Excel XP si Excel 2003. Ne vom ocupa de una din ultimele versiune existenta in programele Office si anume Excel 2003.

Excel s-a impus in categoria procesoarelor de tabele prin bogatia de functii, simplitatea utilizarii, ergonomie, fiind utilizat cu succes in domeniul afacerilor, in previziuni, simulari economice si analize statistice, in activitati curente de birou etc.

Prin marea varietate de functii pe care Excel le pune la dispozitia utilizatorului, aplicatia poate fi inteleasa ca:

- un calculator de birou foarte puternic si usor de folosit;

- un expert financiar electronic;

- un statistician informat si eficient;

- un artist in aranjarea si prezentarea datelor;

- o agenda de birou;

- un catalog cuprinzator si la indemana

2.2 Concepte de baza ale calculului tabelar

Un procesor de tabele este o aplicatie informatica ce permite lucrul cu foi de calcul. O asemenea foaie seamana foarte mult cu un tabel intocmit pe hartie, avand insa multiple avantaje fata de acesta.

Foaia de calcul este un spatiu plan, delimitat precis si organizat in linii si coloane.

Fiind o matrice, foaia de calcul poate fi asimilata unui tabel ce este formata din 256 de coloane, numerotate de la A la IV si 65.536 de linii (216). Aceste linii si coloane definesc 16.777.216 de celule.

Celula se poate defini ca fiind o intersectie a unei linii cu o coloana. O celula poate contine 256 de caractere, semnificand valori numerice, siruri de caractere, functii sau formule.

Celula curenta (celula activa) este celula in care se afla cursorul si care este afisata pe ecran cu marginile ingrosate. Acest mod particular de afisare poarta numele de cursor Excel.

Cel mai des, introducerea datelor in foaia de calcul se face prin celula care contine cursorul.

Coordonatele celulei (referinte) reprezinta perechea formata din litera coloanei si numarul liniei care definesc celula respectiva (de ex. A3, F8, AD196, etc). Coordonatele pot fi:

- "relative" cu sintaxa prezentata mai sus: A3, F8 etc.

- "absolute" cu sintaxa urmatoare: $A$3, $F$8, $AD$196 etc.

- "mixte" cu sintaxa: $A3 sau A$3, $F8 sau F$8 etc.

Ele se mai numesc si referinte deoarece sunt utilizate in formule si functii pentru a indica pozitia celulei al carei continut este preluat in formula/functia respectiva. Modul lor de utilizare va fi prezentat ulterior.

2.3 Lansarea in executie a programului Microsoft Excel

Lansarea in executie a programului Microsoft Excel se face din butonul Start, Programs si se selecteaza optiunea Microsoft Excel.

Ecranul de deschidere prezinta un registru de calcul gol, avand numele Book1. In cadrul acestui registru de calcul se gasesc standard trei foi de calcul, etichetate Sheet1, Sheet2, Sheet3 si reprezinta spatiile de lucru in care se vor lucra cu tabelele Excel.

2007/2008, Anul I, Seria V, Disciplina: Informatica Economica - Platforma de laborator nr. 5

2

Etichetele din partea de jos a fisierului, numite implicit Sheet1, Sheet2 etc., va permit sa treceti dintr-o foaie de calcul in alta. O alta varianta pentru a va deplasa cu ajutorul tastaturii dintr-o pagina in alta sunt combinatiile de taste: Ctrl+PgDn si Ctrl+PgUp.

Pentru a stabili cate foi de calcul va contine un fisier Excel utilizati meniul Tools, optiunea Options, eticheta General si introduceti in caseta Sheets in new workbook numarul de foi de calcul.

Programul Excel genereaza fisiere cu extensia .xls (workbooks), fiecare fisier contine mai multe foi de calcul (worksheets), fiecare foaie de calcul continand o retea de coloane in ordine alfabetica A, B, C, ... si linii numerotate crescator 1, 2, 3 ... care, intersectate, formeaza casete numite celule (cells) in care se pot introduce date. Fiecare celula este identificata prin litera coloanei si numarul liniei la intersectia carora se afla (ex. D5, B12, etc). Vom numi acest identificator al celulei, ca fiind, adresa acesteia. Atentie: identificatorul celulei poate sa apara si sub forma R1C1, R5C100 etc, in functie de modul in care setam butonul de validare din meniul Tools, Options, General.

Fereastra de lucru EXCEL contine, in general, urmatoarele elemente:

- bara de meniuri (Menu bar);

- bara de instrumente Standard;

- bara de instrumente Formatting;

- bara cu formule (Formula bar): pentru a introduce date intr-o celula, selectati celula si tastati datele in bara cu formule; cand apasati Enter, datele sunt inserate in celula selectata; pentru a afisa aceasta bara in fereastra de lucru folositi meniul View, optiunea Formula bar; bara de formule contine: indicatorul de selectie (buton functie), navigatorul (lista ascunsa), butonul de editare a formulelor (fx), butonul de anulare, butonul de validare si caseta unde se editeaza formulele;

- suprafata de lucru a foii de calcul curente;

- bara de stare (Status bar): afiseaza informatii despre activitatea curenta, inclusiv informatii ajutatoare si modurile de lucru ale programului si tastaturii. Pentru a afisa aceasta bara in fereastra de lucru folositi meniul View, optiunea Status bar.

Deoarece foaia de calcul este foarte mare, pentru a vedea diferite parti ale ei in acelasi timp, este necesar sa despartiti fereastra fisierului (workbook window) in sectiuni diferite folosind meniul Window, optiunea Split.