Forme Farmaceutice Sterile

CAPITOLUL-I

PREPARATE INJECTABILE. INIECTABILIA (F.R. X)

1.1. Generalitati

A Definitie

Preparatele injectabile sunt solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire; sunt repartizate in fiole sau flacoane si sunt administrate prin injectare. In grupa medicamentelor injectabile intra si comprimatele pentru solutii injectabile conditionate steril in flacoane si se utilizeaza dizolvate sau sub forma de comprimate implant.

Medicamentele injectabile fac parte din grupa medicamentelor parenterale. Cuvantul parenteral deriva din limba greaca de la cuvintele: ,,par" = in afara si ,,enteron" intestin (adica medicamente care ocolesc tractul digestiv).

B. Istoric

Utilizarea administrarii parenterale este o descoperire a ultimelor secole. Observatiile legate de aceasta posibila administrare au fost facute cu mult timp in urma si au dus la concluzia ca in acest mod patrund in mediul intern al organismului unele substante cu diferite efecte toxice in urma intepaturilor unor insecte sau a muscaturilor de sarpe etc.

Pasi importanti in aceasta directie s-au facut in urma descoperirii circulatiei sanguine la inceputul sec. al XVII-lea de William Harvey (1616) fizician si fiziolog englez.

Primele administrari prin injectare au fost facute de Sir Christopher Wren (1632-1723) care a administrat la caine unele lichide ca: bere, vin, lapte etc.

Cam in aceeasi perioada Johan Daniel Major (1634-1693) a folosit o seringa de argint gradata pentru a masura volumul lichidului injectat.

Desigur, cunostintele limitate in domeniu bacteriologiei si fiziologiei au fost factori generatori de numeroase accidente.

In sec. al XIX-lea Louis Pasteur a evidentiat existenta microorganismelor si a studiat tehnica sterilizarii a medicamentelor injectabile (1858).

Tot in acest secol contributii importante in acest domeniu au fost aduse de Robert Koch care aplica sterilizarea cu aer cald si cu vapori de apa iar Chamberland inventeaza filtrul antibacterian care-i poarta numele.

In 1853 Charles Gabriel Pravaz chirurg francez inventeaza seringa de metal si sticla asa cum o cunoastem iar ca design a cunoscut imbunatatiri ulterior (A. Wood si altii).

Alexander Wood scotian din Edinburgh administreaza o solutie de sulfat de atropina cu acest tip de seringa.

In continuare in literatura de specialitate de la sfarsitul sec. al XIX-lea este tot mai evident subliniat importanta sterilizarii seringilor si a solutiilor injectabile.

In 1923 Florence Siebert descopera pirogenele.

In 1908 Codexul francez oficineaza preparatele injectabile (prima farmacopee care introduce aceste preparate).

Preparatele injectabile devin oficinale in F.R. IV (1926) iar in F.R. V apare si o monografie de generalitati (Iniectabilia).

In F.R. IX (1976) monografia generala este ,,Iniectiones", iar in F.R. X (1993) denumirea monografiei generale de preparate injectabile este ,,Iniectabilia".

C. Avantaje

Preparatele injectabile au urmatoarele avantaje:

- efect rapid (calea i.v.);

- posibilitatea obtinerii formelor cu activitate prelungita (calea i.m.);

- evitarea efectelor adverse pe tractul digestiv;

- dozaj exact;

- evitarea inactivarii unor substante de catre sucul digestiv (penicilina G);

- administrarea unor substante medicamentoase care nu sunt absorbite in intestin (vitamina B12);

- posibilitatea administrarii medicamentelor pe pacienti in stare de inconstienta sau cand pe tractul digestiv nu este posibil (voma, diaree).

D. Dezavantaje

Preparatele injectabile prezinta si unele dezavantaje:

- mod de administrare traumatizant;

- administrarea necesita personal calificat;

- administrarea presupune costuri suplimentare datorita recipientelor, proceselor tehnologice, sterilizare etc.;

- intoleranta locala.

E. Clasificare. Medicamentele injectabile se clasifica dupa mai multe criterii

E1. Dupa locul administrarii:

- intradermic (i.d.) mai ales in scop diagnostic;

- subcutanat (s.c.) se administreaza solutii si suspensii izotonice, izohidrice care sunt preluate de sistemul limfatic si apoi ajung in torentul sanguin;

- intramuscular (i.m.) se pot administra solutii, suspensii apoase si uleioase; preparate vascoase apoase;

- intravenos (i.v.) se pot administra numai solutii si emulsii U/A. Pe aceasta cale se obtine cel mai rapid efect;

- intracardiac;

- intraocular;

- intrarahidian;

- intraarticular;

- intraarterial.

E2. Dupa gradul de dispersie:

- solutii;

- suspensii;

- pulberi;

- comprimate.

E3. Dupa durata de actiune:

- cu efect rapid;

- cu actiune prelungita.

E4. Dupa modul de conditionare:

- unidoza;

- multidoza.

E5. Dupa natura vehiculului:

- solutii apoase;

- solutii uleioase;

- cu vehicul vascos;

- amestec de solventi (cosolventi).

1.2. Formularea preparatelor injectabile

Pentru obtinerea preparatelor injectabile este nevoie (in afara de conditii speciale de preparare care sa asigure sterilitatea), de substante active, respectiv auxiliare de calitate deosebita care sa se presteze la administrari parenterale.

In mod succint se vor prezenta conditiile de calitate ale substantelor active si a auxiliarilor utilizati.

A. Substantele medicamentoase. Substantele medicamentoase fiind introduse direct sub diferite forme in circulatia generala trebuie sa fie foarte pure fizico-chimic si microbiologic. Pentru unele substante se utilizeaza sorturi speciale cum este cazul glucozei, cu mentiunea ,,pro injectione". Unele impuritati chimice nesemnificative pentru administrarea perorala pot crea probleme mai ales in timpul sterilizarii prin aparitia de precipitate sau coloranti. De asemenea trebuie folosite pulberi exact dozate mai ales la cele care contin apa de cristalizare (sulfat de magneziu).

B. Solventii. Pentru prepararea medicamentelor injectabile se folosesc urmatorii solventi:

B1. Apa distilata pentru preparatele injectabile (Aqua destillata ad iniectabilia F.R. X)

Apa distilata utilizata pentru preparatele injectabile trebuie sa corespunda exigentelor prevazute de aceasta monografie in F.R. X si anume: sa fie sterila, lipsita de impuritatile

BALOESCU C., ELENA CUREA: Controlul medicamentului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.

BAN l., Curs de Tehnica farmaceutica, Litografia l.M.F. Cluj-Napoca, 1982.

DOBRESCU D., CRISTEA E., CICOTTI A., COGNIET E.: Asocierea medicamentelor - Incompatibilitati farmacodinamice, Editura Medicala Bucuresti, 1971.

Dusa Silvia, Mitroi Brandusa, Chimie Analitica cantitativa - ghid, University Press, Targu-Mures, 2006

GRECU l., ELENA CUREA: Stabilitatea medicamentelor, Editura Medicala Bucuresti, 1994.

GRECU l., SANDULESCU R., Echivalenta medicamentelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985.

IONESCU STOIAN P., CIOCANELEA V., ADAM L, BAN L, RUB-SAIDAC AURELIA, GEORGESCU ELENA, SAVOPOL E.: Tehnica Farmaceutica, Editura II. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.

IONESCU STOIAN P., CIOCANELEA V., ADAM L., BAN l., RUB-SAIDAC A., GEORGESCU ELENA: Tehnica farmaceutica, Editia II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.

LEUCUTA S.: Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995.

LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutica industriala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

POPOVICI ADRIANA SI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutica, Editura Tipour Targu-Mures, 2004.

SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutica pentru Asistenti de farmacie, 2003.

STANESCU V., Tehnica farmaceutica, Editura Medicala, Bucuresti, 1983.