Pentru mine “Antropologia culturala si educationala” a fost unul dintre cele mai interesante cursuri de pana acum, in primul rand pentru ca am invatat obiceiurile unor culuri indepartate, dar si ale culturii romanilor, iar in al doilea rand a avut si rolul de a ne destinde macar pe parcursul lui. Chiar si unele carti citite in perioada de liceu au capatat alta semnificatie in urma prezentarilor din cadrul seminarului. De aceea, in acest jurnal voi selecta parti ale prezentarilor care mi-au starnit interesul si m-au facut sa reflectez mai mult asupra acestor teme.
07.03.2007
Psihanaliza focului -Gaston Bachelard Focul este pentru Gaston Bachelard elementul care a captat încă din preistorie imaginarul oamenilor: atracţia luminii şi a căldurii se dublează de primejdia focului care poate arde, simbol a ceea ce este interzis, fascinant şi neînţeles. Bachelard, în calitate de filosof al imaginarului, primul din istoria gândirii care a fost preocupat de complexele culturale, a scris o poetică a reveriei pe tema apei, o poetică a reveriei pe tema pământului, iar în cartea de faţă se preocupă de al patrulea element, pe care filosofii antici au încercat să şi-l explice ca pe un principiu creator, iar oamenii primitivi l-au asimilat cu Soarele, divinizându-l. Alchimiştii credeau cu convingere că focul este o fiinţă vie, capabilă să transforme materia. Forţa distructivă a acestui element i-a îngrozit şi le-a impus respect oamenilor, iar puterea sa de a purifica a născut legende. Focului i-au fost acordate valori sexuale, a fost înconjurat de mituri, a fost întruchipat în personaje divine, malefice sau binevoitoare. Tot acest complex de imagini este analizat de Gaston Bachelard cu instrumentele psihanalizei, dar şi cu forţa extraordinară a discursului unui scriitor pe care toţi teoreticienii imaginarului îl recunosc ca precursor.
Pamîntul si reveriile voinţei – Gaston Bachelard Materia ne dezvăluie propriile noastre forţe. Ea sugerează o împărţire a lor pe categorii dinamice. îi dă voinţei noastre nu numai o substanţă durabilă, ci şi scheme temporale bine definite răbdării noastre. Pe dată, materia capătă de la visele noastre un întreg viitor de muncă; vrem să o învingem muncind. Ne bucurăm încă dinainte de eficacitatea voinţei noastre. Să nu ne mirăm aşadar că a visa imagini materiale - da, pur şi simplu a le visa - înseamnă pe dată a-ţi întări voinţa. E cu neputinţă să fii distrat, absent, indiferent, cînd visezi o materie rezistentă şi net desenată. Nu poţi imagina gratuit o rezistenţă. Materiile diverse, desfăşurate între polii dialectici extremi ai durităţii şi ai moli¬ciunii, desemnează foarte numeroase tipuri de adversitate. Reci¬proc, toate adversităţile pe care le credem profund umane, cu violenţele lor cinice sau viclene, cu evidenţa sau ipocrizia lor, îşi găsesc realismul în acţiuni împotriva unor materii neînsufleţite particulare. Studiind imaginile materiale, vom descoperi în ele - spre a vorbi pe dată în termeni de psihanaliză - acea imago a energiei noastre. Altfel spus, materia este oglinda noastră energetică; este o oglindă care ne focalizează puterile, luminîndu-le cu bucurii imaginare. Şi aşa cum într-o carte despre imagini este îngăduit să abuzezi de imagini, vom spune şi noi că un corp dur care disper¬sează toate loviturile este oglinda convexă a energiei noastre, în timp ce corpul moale este oglinda concavă. Sigur este că reveriile materiale modifică dimensiunea puterilor noastre; ele ne dau impresii demiurgice; ne dau iluziile atotputerniciei. Aceste iluzii sînt utile, căci ele sînt o încurajare de a ataca materia în fondul ei.
Apa si visele - Gaston Bachelard „O picătură de apă puternică este de-ajuns pentru a rea o lume şi pentru a topi noaptea. Pentru a visa putin nu avem nevoie decît de o picătură imaginată în profun¬zime. Apa astfel dinamizată este un germene ; ea ii dărui¬eşte vieţii un elan inepuizabil.”- acesta este unul dintre cele mai expresive fragmente despre apa. Apa are atat efect consructiv, care da viata, cat si efect distructiv, o picatura fiind suficienta peentru a distruge.
14.03.2007 Aerul si visele – Gaston Bachelard Gaston Bachelard, în Aerul şi visele vede în imaginaţie acel principiu dinamic organizator, ea e forţa dinamică ce deformează copiile pragmatice oferite de percepţie, neuitând să amintească anterioritatea atât cronologică, cât şi ontologică a simbolismului faţă de orice semnificaţie audio-vizuală. Astfel, modelele transmise din trecutul cel mai îndepărtat nu dispar, nu-şi pierd puterea de reactualizare, ele rămân valabile inclusiv în cazul conştiinţei moderne, adevărat receptacul arhetipal, purtând ineret fiinţării sale aceste structuri imaginare colective. Imaginarul colectiv este cel care se structurează, conştient sau inconştient, pe toate compartimentele existenţei noastre, gândirea simbolică fiind cosubstsanţială fiinţei noastre; ea precedă limbajul şi gândirea discursivă, iar imaginea trebuie înţeleasă ca fascicol de semnificaţii, ireductibile la un singur plan.
Structurile antropologice ale imaginarului Există trei dimensiuni ale imaginii, spune Jean Paul Sartre, în L’imaginaire, prima este aceea că imaginea este, în fapt, o conştiinţă, şi mai mult, una transcendentă; ea diferenţiază imaginaţia de celelalte moduri ale conştiinţei, obiectul imaginat e dat imediat ca atare, în timp ce cunoaşterea perceptivă se formează încet prin aproximaţii şi luări succesive de contact. Cea de-a treia dimensiune a imaginii este spontaneitatea.
Lumea de aici si lumea de dincolo Lumea este vazuta ca un ou, iar pasarile sunt vazute ca zeitati, astfel: barza care aduce copiii, uol gainii din care iese o forma de viata, puiul.
Ma numesc Rosu În opera scriitorului turc, cititorul găseşte ceea ce aşteaptă în general de la lumea islamică: o toleranţă cosmopolită, care să nu contrazică, ci dimpotrivă: să susţină respectul profund faţă de valorile naţionale şi spirituale. În romanele sale, traduse în 50 de limbi şi publicate în peste 100 de ţări, Pamuk reuşeşte o combinaţie care armonizează, „împacă” Europa şi Asia, aşa precum se spune despre oraşul Istanbul, situat pe două continente. Un Istanbul nelinistit si crepuscular la sfarsit de epoca otomana Pe malurile Bosforului, lumea fascinanta a miniaturistilor bantuita de crime misterioase Un roman coborat dintr-un covor oriental, demn de "O mie si una de nopti".
O fantezie, un puzzle filozofic la limita dintre Occident si Orient.
18.04.2007 Ritualurile “Fiecare ritual are un model, un arhetip divin si impica intoarcerea simbolica la timpuri si locuri ale inceputului omenirii. Oamenii realizeaza prin ritualuri puneri in seama ale aspectelor vietii” (M. Eliade)
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Specializarea: Pedagogie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
