Tahicardia

ABC of clinical electrocardiography: Broad complex tachycardia - Part I

BMJ 2002;324: 719-22

Tahicardiile cu complexe largi se produc prin mecanisme diferite si pot fi initiate la nivel ventricular sau supraventricular. Cele inregistrate in unitatile de urgenta au, in majoritatea cazurilor, o origine ventriculara. Dar si o aritmie cu punct de plecare atrial ori declansata la nivelul jonctiunii atrioventriculare va produce un complex larg daca este asociata cu o pre-excitatie ventriculara sau cu un bloc de ramura. In general, cauzele tahicardiilor ventriculare si supraventriculare sunt diferite, iar prognosticul variaza de la caz la caz. Si mai important este faptul ca tratamentul tahicardiei cu complexe largi depinde de originea afectiunii. In articolul de fata sunt descrise tahicardiile ventriculare monomorfe, iar in urmatorul sunt prezentate alte tipuri de tahicardii ventriculare, precum si cele supraventriculare.

Terminologie

Tahicardia ventriculara este definita drept o succesiune de trei sau mai multe extrasistole ventriculare succesive, cu un ritm mai rapid de 120 batai/min. Tahicardia poate sa fie autolimitanta, dar daca dureaza mai mult de 30 de secunde este "'sustinuta". Termenul de "ritm idioventricular accelerat" se refera la ritmurile ventriculare care au o frecventa de 100-120 batai/min.

Tahicardia ventriculara este definita drept "monomorfa" atunci cand complexele QRS au acelasi aspect general si "polimorfa" daca exista o variatie mare intre morfologia QRS de la o bataie la alta. Tahicardia ventriculara monomorfa este cea mai frecventa forma a tahicardiei ventriculare sustinute

Tahicardie ventriculara nesustinuta (sus) si ritm idioventricular accelerat (jos)

Tahicardie ventriculara monomorfa si polimorfa

Semne indirecte ale activitatii atriale independente

Bataia captura