Perioada postbelică în literatura română

Ceea ce numim, in mod generic, ,,literatura postbelica" reprezinta o realitate mult mai complicata decat oricare alta dintre cele discutate pana acum. Un prim factor care dificulteaza prezentarea coerenta a acestei perioade este durata ei, mai extinsa decat a celorlalte, exceptand epoca veche in care faptele propriu zise de literatura sunt putine si sumare. Masurat strict conventional de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial (1944) pana azi, timpul postbelic insumeaza sase decenii. Decurge drept necesara de aici introducerea unor principii apte, sa asigure o mai buna organizare a unei astfel de materii. Pe de alta parte, pana in 1989, fenomenul literar romanesc s-a desfasurat sub semnul unui regim politic care, prin natura sa totalitara, i-a alterat, uneori profund, specificitatea, suprimandu-i sau doar restrangandu-i libertatile, controland, in orice caz, actul creatiei in moduri diferite si cu instrumente diverse. In aceste conditii, separarea valorii de nonvaloare este o operatiune necesara, dar si delicata, pentru ca masura unei astfel de aprecieri trebuie sa tina seama de o suma de factori contextuali. Este de precizat, apoi, ca biografia unora dintre cei mai importanti scriitori care se afirmasera intre cele doua razboaie, continua si in epoca postbelica, dar statutul lor social si literar este, in unele cazuri, serios afectat de atitudinea puterii politice. Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi sunt numai cateva dintre cele mai rezonante nume. Incat, desi existenta lor ar fi putut garanta continuitatea fireasca a fenomenelor literare,inregistram mai degraba o ruptura brutala de directiile artistice conturate in epoca anterioara. O anume importanta pentru intelegerea acestor fenomene prezinta si faptul ca adeziunea unora dintre acesti scriitori la ideile regimului politic comunist a putut confuziona interpretarea creatiilor pe care le-au dat la iveala in acest timp.

In sfarsit, dupa 1989, s-au conturat cateva tendinte negatoare sau deformatoare care au vizat intreaga literatura creata anterior acestei date. De pilda, opera unora dintre scriitorii insemnati ai anilor saizeci a fost pusa in discutie si clasificata cu criterii nespecifice, care au putut denatura actul de evaluare si au creat o imagine eronata asupra asezarii acestora pe scara de valori. Asupra catorva dintre aceste tendinte merita sa zabovim, pentru ca, n absenta unei grile critice, efectul lor poate fi daunator. Cele mai multe dintre ele isi datoreaza excesele situarii factorului politic si a celui estetic intr-un raport rigid, care ignora aspecte importante ale acelei epoci.

Perioada postbelica este extrem de agitata in plan politic, plina de turbulente comportamentale determinate de infiintarea, apoi de dizolvarea Partidului Comunist, cu puternice influente pentru literatura romana atat in ceea ce priveste elementul politic si artistic, dar mai ales in privinta tematicii si a ariei de inspiratie. in cei 70 de ani de la terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial, s-au produs numeroase schimbari in cultura romana, in ierarhizarea valorilor si a aprecierilor pentru anumite productii literare, desprinzandu-se cateva perioade specifice:

I. Perioada realismului socialist, supranumita "Obsedantul deceniu", se desfasoara intre anii 1947-1960 si se defineste printr-o ideologie partinica autoritara, care modifica fundamental universul prozei romanesti. Scriitorii sunt obligati sa reflecte in operele lor tezele marxist-leniniste, formarea omului nou, luand ca model dictatura stalinista. Literatura acestei epoci este in evident regres fata de cea interbelica, fiind aservita conceptiei comuniste din Rasarit. Cenzura de partid transforma lupta de clasa in conflict literar, se promoveaza numai clasa muncitoare supusa unui fals progres si se incrimineaza burghezia si chiaburii prin confiscarea bunurilor, deschizandu-se larg portile inchisorilor politice. Personajul pozitiv si omagiat este exclusiv muncitorul, singurul detinator al adevarului si al valorilor vitale. Multi scriitori afirmati in perioada interbelica si consacrati definitiv in istoria literaturii sunt nevoiti sa recurga la compromisuri rusinoase pentru a subzista, riscand sa fie interzis ori arestat pentru atitudine impotriva poporului.

Eugen Negrici , ''Literatura romana sub comunism'';

Eugen Simion, '' Scriitori romani de azi'',volumul I;

Monica Lovinescu, ''Posteritatea contemporana'';

Ion Negoitescu, ''Scriitori contemporani'';