Loreley de Heinrich Heine

Christian Johann Heinrich Heine (numele la nastere Harry Heine), (n.13 decembrie 1797, Dusseldorf- d. 17 februarie 1856, Paris) a fost unpoet si prozator german.

A fost unul dintre cei mai semnificativi poeti germani si reprezentant de seama al liricii romantice universale. Lirica sa reflexiva este marcata de o originala subiectivitate, fiind subordonata deopotriva fanteziei si reveriei romantice, dar si inclinatiei catre ironie, autoparodie si umor. A exercitat o puternica influenta asupra literaturii germane.

Biografie

Heine s-a nascut dintr-o familie evreiasca din Dusseldorf, Germania. Tatal sau a fost un comerciant care, in cursul ocupatiei franceze a constatat ca s-au deschis noi perspective pentru evrei. Cand tatal sau a dat faliment, Heine a fost trimis la Hamburg, unde unchiul sau, Salomon, un bancher bogat, l-a incurajat sa se pregateasca pentru o cariera in comert. Dupa ce si afacerea lui Heine a dat faliment, el s-a hotarat sa studieze dreptul la universitatile din Gottingen, Bonn si la Universitatea Humboldt din Berlin, dar in final, desi a absolvit in 1825, a constatat ca literatura este mai interesanta decat dreptul. In aceasta perioada s-a hotarat sa se converteasca de la Iudaism la Protestantism. Acest lucru i-a fost necesar, deoarece in multe din statele germane, li se aplicau restrictii severe evreilor, in multe cazuri fiindu-le chiar interzisa practicarea unor profesii. Una din profesiile interzise pentru evrei era si cea de profesor la universitate, care devenise telul lui Heine. Heine si-a justificat convertirea, spunand ca aceasta a fost ,,biletul sau de intrare in cultura europeana". De fapt se pare ca nu a fost chiar asa. Varul si binefacatorul sau, compozitorul Meyerbeer, nu a fost nevoit sa se converteasca pentru a patrunde in cultura europeana. Pentru tot restul vietii, Heine a s-a confruntat cu elementele incompatibile ale dublei sale identitati, germane si evreiesti.

Heine este cel mai bine cunoscut pentru poezia lirica, din care o buna parte (mai ales lucrarile de tinerete) a fost pusa pe muzica de compozitori de lieduri, dintre care cel mai reprezentativ a fost Robert Schumann. Si alti compozitori, intre care Richard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf si Johannes Brahms, au pus pe muzica versuri ale lui Heine. Chiar si in secolul al XX-lea, Hans Werner Henze si Lord Berners le-au urmat exemplul.

Ca poet, Heine a debutat in 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasa unilaterala fata de verisoarele sale Amalie si Therese l-au inspirat sa scrie cele mai reusite versuri, Buch der Lieder (Cartea cantecelor, 1827).

In 1831 Heine a plecat in Franta, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adeptii ideilor lui Saint-Simon, care propovaduiau un paradis egalitarist, fara clase sociale, bazat pe meritocratie.

Cu exceptia unei scurte vizite in Germania, in 1843, el si-a petrecut restul vietii la Paris. In Germania lucrarile sale au fost interzise, impreuna cu ale celor care erau considerati ca facand parte din miscarea Junges Deutschland (Germania tanara)

Cu toate acestea, de la distanta, a continuat sa comenteze politica germana. In 1844 a scris Deutschland. Ein Wintermarchen (Germania. O poveste de iarna), un fel de dare de seama a calatoriei intreprinse de el in Germania si a climatului politic de acolo. Prietenul sau, Karl Marx, a publicat lucrarea in ziarul Vorwarts. In lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum (Atta Troll: Visul unei nopti de vara), el a satirizat politica utopica a opozantilor regimului din Germania.

Experienta emotionanta a exilului sau se oglindeste in poezia In der Fremde (Printre straini). In ultimii sai opt ani de viata a fost tintuit la pat, unii cred ca a avut scleroza in placi, in timp ce altii opineaza ca a avut sifilis. A murit la Paris si a fost inmormantat in Cimitirul Montmartre.