Frondă în literatura interbelică

Fronda a fost o miscare social-politica de la mijlocul secolului al XII-lea aparuta in Franta si indreptata impotriva absolutismului monarhic. Prin extindere de sens a ajuns sa insemne razvratire,uneori batjocorire,la adresa conventiilor,formele prestabilite dintr-un anumit domeniu.

Fronta este o constanta a spiritului uman.Ea marcheaza deseori ``bataliile dintre generatii``(tinerii contesta pe cei mai in varsta pentru a fi ulterior contestati la randul lor) si nu de putine ori polemicile din spatiul politic. in arta si in literatura,de regula,un curent se constituie prin dizolvarea curentului ulterior:romantismul constituie rigorile clasicismului,modernismul poetic va substitui mitul romantic;al inspiratiei, al transei poeziei cu artificiul, ca forma a luciditatii creatoare ,postmodernismul este o reactie la modernism,etc.

Poezia interbelica a insemnat pentru literatura romana o innoire fundamentala ,in primul rand prin refuzul modelelor traditionale si in al doilea rand ,prin multiplicarea tendintelor estetice ,fiind epoca in care s-au manifestat numeroase curente: simbolismul, futurismul, suprarealismul, constructivismul etc. Toate acestea s-au nascut dintr-o fronda fata de tiparele consacrate si din nevoie afirmarii nevoii pentru creatie.

Termenul de avangarda este imprumutat din limbajul militar,unde indica un detasament trimis inainte,intr-o misiune deseori riscanta ,sa exploreze terenul necunoscut . Avangarda literara se caracterizeaza prin :activism si negarea traditiei,prin extremism ,prin concentrarea asupra creatiei ca proces . Miscarea de avangarda ilustreaza o stare de criza prin acte arhaice si revolte spectaculoase. Fiind o actiune de soc,avangarda are o functie regeneratoare si deschizatoare de drum.

Fenomen de ruptura,avangarda istorica nu putea aparea intr-un moment mai potrivit decat de primul razboi mondial care a adus cu sine profunde mutatii sociale si o dorinta fireasca de reevaluare a tuturor certitudinilor pe care se sprijinea omenirea de multa vreme.

Termenul provine din frantuzescul avante-garde, ce desemneaza un detasament care exploreaza terenul necunoscut, pregatind inaintarea unei armate.

Curente avangardiste europene

Cele mai importante curente avangardiste aparute in avangardismul european au fost:dadaismul, futurismul si suprarealismul.

1. Dadaismul: este un curent ce se incadreaza in avangarda artistica europeana, initiat de un grup de tineri boemi refugiati in Elvetia in anii Primului Razboi Mondial. Se ,,naste" in februarie

1916, in Cabaretul Voltaire din Zurich si se remarca prin manifestarile de teribilism anarhic,recitaluri absurde de anti-poezie, explozii de colaje, farse scandaloase menite sa ultragieze

gandirea comuna. Sufletul miscarii a fost poetul roman Tristan Tzara.

2. Futurismul: este o miscare a modernismului artistic italian, celebrand noua era a tehnologiei moderne. Initiatorul miscarii este poetul Filippo Tomasso Marinetti care,in 1909 publica ,,Manifestul futurist,, .Revolta futurista impotriva tuturor traditiilor culturale merge mana in mana cu glorificarea "frumusetii vitezei", cultul masinilor si al societatii contemporane.In manifestul sau, Marinetti indeamna la respingerea artei traditionale si la lichidarea muzeelor .Desi manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru al avangardei timpului - el este destinat cu precadere mediilor intelectuale italiene. In acelasi timp, pe zidurile orasului Milano apar afise cu latimea de trei metri si inaltimea de un metru, din care sare in ochi cuvantul ,,FUTURISMO", scris cu rosu aprins. Intre anii 1909-1916, apar peste cincizeci de manifeste care se refera la sfere atat de variate precum politica, dans, muzica, film, sculptura, pictura sau chiar bucatarie.

4. Suprarealismul:este termenul care denumeste curentul artistic si literar de avangarda ,care proclama o totala libertate de expresie, intemeiat de Andre Breton (1896-1966) si dezvoltat mai ales in deceniile trei si patru ale secolului trecut (cu aspecte si prelungiri ulterioare).Primul care a utilizat termenul intr-o acceptie legata de creatia artistica a fost Guillaume Alollinaire in ,,Les Mamelles,, de Tiresias, subintitulata ,,drama suprarealista" (reprezentata in1916). Inceputurile miscarii se leaga de grupul (nonconformist si de evident protest antiburghez)de la revista pariziana ,,Litterature,, (1919) condusa de Andre Breton, Louis Aragon si Phillipe Soupault, care - reclamandu-se de la tutela artistica a lui A. Rimbaud, Lautreamont si Stephane Mallarme - capteaza tot mai mult din indrazneala spiritului innoitor si agresiv al dadaismului. Dealtfel, atat in ,,Litterature,, (unde Breton publica, in colaborare cu Phillipe Soupault,Campurilemagnetice, primul text specific suprarealist), cat si in alte reviste, textele dadaiste alterneaza cu cele ale noii orientari, ce avea sa se numeasca apoi suprarealism. Sunt doua miscari apropiate,avand scriitori comuni, dar alianta nu va dura.