Integrarea europeana a inceput ca un process treptat care aduce succese tangibile, diminueaza temerile politicienilor referitoare la pierderea suveranitatii si creaza presiuni in directia continuarii procesului.Adesea, succesele sunt urmate de perioade de stagnare sau chiar de pasi inapoi in privinta integrarii.Prima mare revizuire a Tratatului de la Roma - Actul Unic European din 1985 - a dat startul unei noi etape de integrare accelerate.UE a stabilit sfarsitul anului 1992 ca data-tinta pentru crearea unei adevarate piete commune in Europa.Acest set cuprinzator de modificari a fost numit Europa 1992.
Procesul s-a focalizat asupra a aproximativ 300 de directive ale Comisiei Europene, care aveau ca scop eliminarea barierelor nontarifre pentru liberul schimb de bunuri, servicii, forta de munca si capital, in cadrul CE. Problemele tindeau sa fie complexe si tehnice. De exemplu, profesionistii autorizati intr-un stat ar trebui sa fie liberi sa practice meseria intr-un altul; insa cerintele pentru obtinerea autorizatiei in Spania pentru, sa zicem, kinetoterapeuti puteau fi diferite de cele din Marea Britanie. Birocratii Comisiei au lucrat pentru a nivela astfel de inconsecvente si pentru a crea un set uniform de standarde. Toate guvernele nationale urmau sa voteze legi pentru a implementa aceste masuri.
De exemplu, timp de decenii a persistat o disputa privind definitia ciocolatei; Belgia - renumita pentru sortimentele sale de ciocolata - cere folosirea exclusive a untului de cacao pentru ca un produs sa fie numit ciocolata; Marea Britanie si alte tari folosesc un process mai ieftin care utilizeaza, partial, uleiuri vegetale. Pe fondul adancirii integrarii si al unui comert neintrerupt, Belgia se temea ca isi va pierde avantajul competitiv pe piata mondiala a ciocolatei - o piata de 30 de miliarde de dolari (din care jumatate provenea din Europa ). Marea Britanie si alte sase tari care s-au alaturat UE dupa 1973 au castigat o scutire de la regula " exclusive unt de cacao " care se aplica celorlalti opt membri ai UE. Cu toate acestea, sub presiunea integrarii, UE se indreapta catre unificarea standardelor, cum ar fi reglementarile in privinta alimentelor. Razboaiele ciocolatei ilustraza faptul ca acest concept aparent simplu al integrarii economice pune in miscare forte de schimbare care afecteaza intreaga societate, precum si viata de zi cu zi a milioane de oameni.
Actul Unic European a dat un nou impuls crearii unei Banci Comerciale Europene (la Frankfurt, Germania) si a unui sistem valutar si monetar unic - scopuri de lunga durata, care de atunci au fost indeplinite. Atat timp cat economiile membrilor UE erau legate de state separate (cu banci centrale separate), eforturile de a mentine ratele de schimb fixe erau dificile. De exemplu, in 1992, politicienii britanici au fost reticenti in a intensifica recesiunea pentru a salva politicienii germani de inflatie (sursa controversatei devalorizari a monedei britanice).
Procesul Europa 1992 a dus integrarea economica in zone cu caracter mai politic si mai controversat, erodand suveranitatea intr-un mod mai vizibil decat inainte. Aceasta a intensificat o tendinta a UE de a trata direct cu provinciile, mai degraba decat cu statele - incepand astfel sa "goleasca de continut" statul, de jos in sus (guverne provinciale mai puternice), dar si de sus in jos (un guvern mai puternic la nivel european). Cu toate acestea, si Europa 1992 a amanat problemele dificile ale integrarii politice si militare.
Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986,de noua tari (Franta, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg si Portugalia) iar la Haga la 28 februarie 1986 de catre celelalte trei state (Italia, Grecia si Danemarca care au organizat un referendum in acest scop). A.U.E. marcheaza o noua etapa in procesul de realizare a pietei interioare Comunitare si a relansat actiunea comunitara, constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El evidentiaza politicastatelor membre de a pune capat stagnarii constructiei comunitare, conciliind cele doua curente care s-au evidentiat in procesul constructiei europene - cooperare interstatica si actiunea supranationala - prefigurand U.E. Dar pana la semnarea Actului Unic European au avut loc mai multe actiuni in aceasta directie, printre care cele mai importante au fost: Raportul Davignon, adoptat in 1970 de catre ministrii de externe la Luxemburg, care prevedea cooperarea politica a celor sase state in scopul informarii si consultarii regulate cu privire la cele mai importante probleme internationale. Comisia Comunitatilor Europene primea dreptul de a da avize in situatiile in care lucrarile ministrilor de externe antrenau efecte asupra activitatii Comunitatilor.
Actul Unic european din 1987, care a facilitat crearea Pietei Unice cinci ani mai tarziu si Tratatul de la Maastricht, cu angajamentul de creare a UEM si a uniunii politice demonstreaza ca mersul catre Uniunea Europeana este acum ireversibil.
- Andrei Miroiu, Radu Sebastian Ungureanu - Manual de Relatii Internationale, Polirom 2006
- Joshua Goldstein, Jon Pevehouse - Relatii Internationale, Polirom 2008
- Maurice Vaisse - Dictionar de relatii internationale. Secolul XX, Polirom
- www.uniuneaeuropeana.ro/istoria.html
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
